Despre finanțarea campaniei electorale prin promisiuni legate de amnistia penală, faimoasa Ordonanță 13, au scris mulți dar nici un procuror competent nu a putut proba această teză. Nu au fost sprijiniți sau subiectul era prea greu de pătruns.
Un scenariu de film mult mai ușor de urmărit și ancorat în realitate este finanțarea campaniei electorale prin amnistie fiscală.
Campania electorală trebuie finanțată.
Oamenii de afaceri sunt dispuși să plătească consultanță strategică, consultanță fiscală, consultanță juridică, comunicare strategică (adică lobby la români) pentru a plăti taxe mai mici.
Optimizarea fiscală este un domeniu complicat și riscant.
Cea mai simplă formă de optimizare fiscală este cea în care convingi decidenții să bage o amnistie fiscală. Ca să îi convingi trebuie să ai “argumente” serioase iar salvarea contribuabililor cu datorii prin ștergerea acestora nu se califică.
Timing-ul e cheie pentru a înțelege acțiunea filmului: în 2013 pentru 2014, în 2018 pentru 2019. Hoc post ergo propter hoc poate fi o greșeală de cogniție dar cele mai mari cheltuieli centralizate vin în campania prezidentială.
În acest scenariu, cotizanții acumulează datorii pe parcursul a câțiva ani, plătesc “consultanță”, iar amnistia fiscală vine la timp ca să susțină cheltuielile.
Un scenariu de film sau o practică dâmbovițeană aflata la a 2-a iterație?
LUCIAN ISAR, analist economic
sursa: psnews.ro