14.6 C
București
vineri, 24 mai, 2024
Google search engine
EDITORIAL33.000 de morţi şi 76.000 de răniţi din greşeală

33.000 de morţi şi 76.000 de răniţi din greşeală

„Credeţi că în acest moment prim-ministrul Netanyahu este mai preocupat de supraviețuirea sa politică decât de interesul național al poporului său?” a fost întrebat preşedintele Statelor Unite marţi seara, într-un interviu în exclusivitate, acordat unui post de televiziune de limbă spaniolă din New York. S-a întâmplat în ultimele minute ale emisiunii. Până atunci se abordaseră preponderent problemele de pe agenda  electoratului hispano-american.

Dar în a 186-a zi a războiului din Gaza, ale cărui victime emoţionează şi cetăţenii latino ai Americii, dacă nu i s-ar fi pus întrebarea şi-o punea probabil singur. Dar nu atât de direct: „Credeţi că în acest moment prim-ministrul Netanyahu este mai preocupat de supraviețuirea sa politică decât de interesul național al poporului său?”.

Răspunsul Preşedintelui: „Cred că ceea ce face este o greșeală. Nu sunt de acord cu abordarea lui”.

Greşeală? Cuvântul cel mai rău ales. În nici o circumstanţă nu poţi spune, despre prima mie de civili palestinieni ucişi în Gaza, cu atât mai puţin despre următoarele zeci de mii, că au fost ucişi din greşeală. Nu, dacă te numeşti Joe Biden, un om care ştie ce înseamnă moartea şi suferinţa, mereu empatic în toată cariera sa cu oamenii care şi i-au pierdut pe cei dragi.

Se constată astăzi că Armata israeliană şi-a ales ţintele după cum a decis  Inteligenţa rece, Artificială, fără preocuparea de altădată faţă de victimele colaterale. Iar Administraţia Biden este exclus să nu fi cunoscut acest amănunt. A ştiut şi ce a livrat, între altele, a livrat Armatei israeliene sinistrele „bombe stupide”, fără ghidaj, de neadmis în spaţii urbane.

Preşedintele Biden (foto, cu premierul Netanyahu, la unsprezece zile după dezastrul din 7 octombrie) încă se roagă de Guvernul de extremă-dreapta de la Ierusalim să permită intrarea tuturor ajutoarelor umanitare în Fâşia Gaza. Nici tragedia de care pare cel mai afectat, moartea a 7 voluntari (dintre care 6 occidentali) de la World Central Kitchen, nu e taxată mai mult decât o întâmplare fără explicaţie, ce-i drept “revoltătoare”. Forţează din răsputeri un acord de încetare a focului, pe care e greu de crezut să nu observe că Netanyahu e santajat cu demisia de colegii de coaliţie să nu îl accepte, fiind – cum remarca Enrique Acevedo, jurnalistul care l-a intervievat pe Preşedinte la Casa Albă – „mai preocupat de supraviețuirea sa politică decât de interesul național al poporului său”. Iar pentru propria supravieţuire politică riscă nu doar izolarea Israelului pe scena internaţională.

La ora la care scriu, după atacul cu drone asupra anexei consulatului iranian la Damasc din 1 aprilie – despre care Washingtonul a fost anunţat cu doar câteva minute înainte – potrivit oficialilor de la Ierusalim, Israelul se pregăteşte pentru un “posibil şi fără precedent atac direct al Tehranului”. Interesul personal al lui Netanyahu şi indulgenţa lui Biden riscă să arunce Orientul Mijlociu în aer.    

RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments