Degeaba se agită Konrad Lorenz, încercând să ne spună care sunt factorii care amenință să ne distrugă cultura. Pleava imberbă coordonată de neomarxiști, deși a primit o palmă la aflarea rezultatului alegerilor pentru Parlamentul European, a reușit să sape, în realitatea cotidiană hrube și canale adânci, care vor necesita mult timp pentru asanare, nivelare și aducerea la normalitatea care a fost…
Lorenz vorbește despre un fel de ”raționalism arogant” care privește aproape cu ură orice vine din tradițiile moștenite peste timp. Tradiția e privită ”așa cum ar privi un biolog o țărancă bătrână, care l-ar asigura că puricii iau naștere atunci când urina intră în contact cu rumegușul.”
Mai constată Lorenz, așa cum putem constata și noi, privind știrile tv., și chiar viața cotidiană a cunoscuților sau vecinilor, că atitudinea și comportamentul unei mari părți a tinerilor față de părinți e caracterizată de o considerabilă aroganță disprețuiotoare, în care nu există nici o undă de blândețe sau înțelegere. Revoluția tineretului de azi e susținută, de fapt, de ură. Ura unei generații, extrem de periculoasă, fiindcă este înrudită – spune Lorenz -, cu ceeace numim ”ura națională”. Ura cea mai persistentă și mai rea, dintre toate felurile de ură. Altfel spus, tinerii revoltați reacționează împotriva generațiilor ”expirate” – așa cum le place să-i numească pe cei mai în vârstă -, în exact același fel în care un grup cultural ”etnic” reacționează împotriva unei grupări străine, care îi dușmănește. O ură exacerbată și picurată lent, ca dintr-o perfuzie de către unele ONG-uri neomarxizante, care-i atrag pe tineri ca un magnet. Propovăduind o libertate iluzorie, – acea libertate a unei minorități de a dispune de o majoritate – aceste grupuri bine finanțate de către sponsori niciodată știuți -, adună și înrăiesc tinerii aflați fără nici o apărare. Și, chiar așa: de ce să nu fie făcute publice sursele de finanțare ale acestor ONG-uri? Pe cine ar deranja dacă românii ar afla cine finanțează acțiunile lor? S-ar supăra cineva dacă am afla cine contribuie la finanțarea USR, (un ONG politic), a lui Nicușor Dan, etc? Dacă e să fie transparență, n-ar fi bine să fie transparență până la capăt?
Zilele trecute, ”salamandre” oengiste au vandalizat primul portret oficial al regelui Charles realizat după încoronare. Autorii sunt doi activiști pentru drepturile animalelor din cadrul unui ONG britanic.
Ei au intrat în galeria unde este expusă pictura și, în timp ce filmau totul au lipit imaginea unui personaj din desene animate pe portretul monarhului.
În România, altă haită de ”salamandre oengiste”, USR, a demonstrat, la alegeri, tot ce putea. Dar nu s-a împăcat cu faptul că românii le-au dat un scuipat, în loc de vot. Deocamdată, își vor linge rănile și vor încerca din nou. Vor avea, pe filierele lor, grămezi de bani. Ne vor murdări cu discursurile lor mizerabile, despre copii care trebuie să-și aleagă sexul, despre legalizarea drogurilor, despre încălzirea globală, despre trotinete și avantajele lor, vor face prozelitism agresiv pentru LGBTQ.
La Cluj, se petrece același lucru chiar și în mijlocul TIFF-ului. Cam o sută de lgbt-iști urlau de mama focului, căutând să-și facă prezența cât mai simțită, în dizgrația manifestă a celor care veniseră acolo pentru filme, dar nu mai aveau loc de freamătul forțat al turmei cu pricina.
Marea cucerire a ”europenismului ong-ist” este că în loc să se desfășoare pe stadioane, fel de fel de concursuri sportive organizate de tot felul de ”neterminați” care ard de nerăbdare să fie văzuți, cu orice preț, blochează din ce în ce mai des, centrul orașului, zile de-a rândul, mai ales în week-end, paralizându-l.
Dar nu e vorba doar de asta. Cel mai grav este faptul că se pierde ceeace numim ”spiritul” Clujului. Atît cât o mai exista. Se pierde spiritul Transilvanismului, cel care moare sufocat în frivolitatea așa-zisului ”europenism” oengist.
În Transilvania, Europa cea adevărată, nu cea neomarxistă, a venit în mod firesc, prin transfer, prin obligativități civice de la primărie, prin bun simț, etc. A ajuns să intre în ființa noastră prin contactul avut cu civilizația germană, austriacă, maghiară, influențe clar civilizatoare. În orașe precum Clujul, ahitectura creea un spațiu subtil și civlizator. Ordinea în oraș, pe străzi, din centru până în suburbii era unul dintre factorii care au modelat interior generațiile până la cele ale ”oengiștilor” lui Soros. E ca un fel de memorie a sufletului (așa cum bine spune și L. Ciocârlie – un valoros scriitor crescut în Timișoara), a conștiinței trăitorului în oraș, care urcă dincolo de copilărie cu mai bine de câteva decenii. ”Tinerii de azi, scrie acesta, sunt mult mai puțin marcați de Europa Centrală decât au fost congenerii mei”.
Noi am ajuns să aplaudăm pe cei care aruncă ciorbă peste tablourile lui Van Gogh, care blochează centrele orașelor ca să alerge, sau să arunce cu praf colorat în trecători, ori să urle precum lupii, dând din cap amețiți de băutură și alte ”substanțe” pe muzică fără nici o valoare. Cu ură.
Ne vom muta, cred, pe stadioanele în care tot noi am investit miliarde, pe care nu mai aleargă nimeni, unde vom mai putea găsi un pic de liniște…
