Întâlnirea de la ziua lui Marius Tucă, dintre Ciolacu și Geoană, a dat alarma în Modrogan, la PNL. Dincolo de scenariile fanteziste născocite de unele minți mai înfierbântate, rămâne mesajul pragmatic, pentru liberali, care a plecat ambalat de la masa petrecăreților: dozați-vă pretențiile că putem lua și președinția (cu Geoană), facem și guvernul (cu Ciolacu) și doar dacă vrem vă mai luăm și pe voi la guvernare.
Pentru că așa cum se preconizează distribuția politică de după alegeri, PSD poate forța o guvernare de unul singur, cu UDMR și cu o facțiune din AUR, care să se rupă de „extremistul Simion”! Un soi de UNPR de rit nou care să se sacrifice, iar și iar pentru „interesul național”. Și ce cauză mai bună decât necesitatea guvernării, pentru atingerea idealului, pe care cu toții am ajuns să-l visăm, acela al „stabilității”?
Cu alte cuvinte, e pentru prima dată de la crearea acestei alianțe când PNL-ului i se transmite clar, răspicat, în văzul tuturor că „stabilitatea” mult visată de partenerii europeni și transatlantici ai României poate fi asigurată și fără el.
Mesajul a fost imediat recepționat de brătieni și Generalul Ciucă a fost scos la înaintare cu o declarație de război: „Intenția este să avem o guvernare de dreapta.(…) Putem să discutăm pentru un proiect politic care să vizeze o linie de abordare comună pentru tot ceea ce înseamnă campania electorală pentru prezidenţiale şi parlamentare”.
Altfel spus, PNL avertizează PSD că oricând poate ieși de la guvernare, să monteze o coaliției anti-PSD care la rându-i să mobilizeze societatea împotriva Ciumei Roșii. Un scenariu pus în scenă cu mare succes, de mult prea multe ori, că să nu dea fiori și de această dată.
Asistăm, de fapt, în aceste zile caniculare la un joc al nervilor, tocmai din lipsă de soluții. Dacă le-ar fi ieșit exercițiul de la București, cu Cîrstoiu, lucrurile ar fi fost azi tranșate. PSD și PNL ar fi avut un candidat comun pentru prezidențiale și toată discuția ar fi fost închisă. Dar, ghinion, planul a eșuat! Și la acel moment a avut loc și marea schismă în interiorul coaliției cu urmările pe care azi le vedem atât de clar. Nici liberalii, nici pesedistii nu sunt dispuși să cedeze prima funcție în stat. Primii, din frică, ceilalți din lăcomie. Și atunci rămâne fireasca întrebare, ce urmează?
Poate că răspunsul e tot în poza de la ziua lui Tucă, ascuns ca într-o pânză renascentistă, plină de simboluri și sensuri. Poate că momentul a consfințit, de fapt, o înțelegere Geoană-Ciolacu. „O pace” cum singur explică Tucă. Și nu neapărat pentru candidatura lui Geoană. Putem asista la o desemnare a lui Geoană pentru funcția de comisar european! Sau, și mai surprinzător, poate cei de față, au sărbătorit deja nașterea unui tandem politic, Ciolacu-Geoană, pentru prezidențiale! Un Ciolacu candidat la Cotroceni, secondat de un Geoană-premier. Sau invers! Nici nu contează foarte mult. Pe model american, Președinte și Vicepreședinte.
O formulă aproape imbatabilă! PSD ar pune pe masă infrastructura de partid, forța și resursele guvernării, Geoană, renumele de la NATO, influența externă și bagajul electoral al indecișilor! Calcul care ar anula și credința populară că odată ajuns în turul doi, candidatul PSD pierde din lipsă de voturi.
Iată voturile, gata planul, acum nu mai rămâne decât să fie anunțat public. Să ne potrivim ceasurile pentru 24 august!
