În ultima zi de Gaudeamus 2024 vreau să vă spun şi eu câteva impresii adunate de pe urma celor trei zile în care am apucat să ajung!
Întotdeauna, dacă reuşesc să-mi fac timp încerc să ajung în târg în prima sau a doua zi, respectiv miercuri sau joi, pentru a-l cartografia, a vedea pe unde sunt standurile cunoscuţilor şi a reuşi să vorbesc cu o parte din aceştia mai pe linişte, pe tihnă, linişte datorată şi faptului că fiind zile lucrătoare, miercuri şi joi, târgul nu este foarte aglomerat.
Am ajuns miercuri, m-am plimbat am observat aşezarea standurilor, am apucat să salut câţiva oameni dragi şi chiar profitând de starea de aparentă apatie am reuşit să stau la o poveste la cafenea cu Igor Bergler şî Radu Găină. Dacă despre Igor Bergler nu trebuie să mai fac prezentări, pe colegul lui de facultate l-am cunoscut abia acum şi primind de la el „Palme”, carte publicată la Editura Junimea ce a avut lansarea joi, am reuşit să o şi citesc până sâmbătă dimineaţa. De azi înainte pentru mine expresia „da-ţi-aş palme” poate avea şi semnificaţia „să-ţi dăruiesc o carte bună”. Igor a lansat anul acesta la târg două romane noi, respectiv „Apocalipsa după Charles”, La Editura Bookzone şi partea a doua din „Minciuna lui Michelangelo, Templul Umbrelor” la Editura Litera. Nu ştiu cum o fi reacţionat marketingul celor două mari edituri vecine în târg la ideea că Igor lansează sâmbătă şi la una şi la alta, dar pentru noi cititorii şi fanii lui putem spune că este un eveniment fericit să putem pleca din târg cu două cărţi semnate de Igor Bergler. Nu am reuşit să asist la ambele lansări, dar prima de la Bookzone, alături de Dan Negru, a fost o încântare s-o ascult şi sunt convins că şi prezentarea moderată de Adrian Artene a fost una de înaltă ţinută.
Bogdan Boeru, care a absentat anul ăsta din târg, spune că Gaudeamus sau Bookfest sunt un fel de festival mare în care poţi să întâlneşti condensate scriitori şi oameni de carte la tot pasul. Cam aşa stare am şi eu şi poţi oricând să treci pe lângă Mircea Cărtărescu la scena Humanitas şi peste treizeci de paşi să-l vezi pe Igor Bergler, după care să vezi o altă lansare la care vorbeşte Cristian Tudor Popescu, Ion Bogdan Lefter sau o altă personalitate din domeniu.
Pe Dumitru Oprişor l-am cunoscut săptămâna trecută, la Timişoara, când mi-a dăruit „Singurătatea ajunge la toţi”, publicată la Editura Junimea, carte ce m-a încântat prin cele două planuri ale naraţiunii pe care le-am urmărit cu mare drag şi sincer vorbind.
Să văd doar șapte minute arondate la lansare cărţii lui mi-a lansat un oareşce gust amar, dar am rămas cu bucuria de a-l întâlni şi schimba câteva impresii şi în Bucureşti. Recomand cu drag „Singurătatea ajunge la toţi”, atât pentru felul foarte bun în care e scrisă, cât şi pentru reconstituirea acelor timpuri, atâta a celor istorice cât şi a celor de viaţă personală. La lansarea cărţii lui Dumitru Oprişor am cunoscut-o pe Nazem Ştefania Peligrad care a publicat „Casa Suțu. Palatul şi fantomele sale”, la Editura Vremea.
Sâmbăta pentru mine este o zi a bucuriei pentru că, pe lângă dificultatea de a te strecura pe lângă vizitatorii târgului, în ziua asta practic sunt condensate cele mai multe lansări şi mă întâlnesc cu foarte mulţi prieteni, atât dintre personalităţile lumii literare, cât şi dintre cunoscuţii mei, iubitori de carte, care vin pentru a cumpăra şi eventual pentru a asista la o lansare a unui autor favorit. Într-un timp, în jurul prânzului erau două lansări la distanţă de zece metri una de alta, atât la Tritonic cât şi la Cartier.
Frumuseţea târgului, în ochii mei e dată de amalgamul de standuri puse una lângă alta. Pe lângă cele şase sau şapte edituri mari, care efectiv ocupă partea centrală a Pavilionului B2, sunt încă foarte multe standuri mai mici, ale unor edituri dacă nu foarte mari ca număr de cărţi expuse, foarte inimoase prin dinamica şi dăruirea celor care le manageriază şi a autorilor acestora care stau la stand şi oferă cititorilor şansa de a schimba cu ei câteva impresii şi a pleca de acolo cu o carte cu autograf,
La BookForge m-am întâlnit cu neobosita Monica Ramirez, alături de prietena şi colega ei de editură, Laura Nureldin. Monica, aşa cum ne-a învăţat, a venit la târg cu o carte nouă „Vila Aquamarine”, o carte care la fel ca şi celelalte ale ei e scrisă foarte bine şi deja este „Cartea săptămânii” la Canal 33.
Atunci când cumperi o carte de-a Monicăi e ceva similar cu a te duce la un restaurant cu stea Michellin: sigur nu dai greş! Laura Nureldin ne-a oferit de data aceasta volumul „Nunta slută”, o satiră scrisă la adresa regimului Traian Băsescu în anii 2014, pe care o citeşti şi cu zâmbetul pe buze datorită umorului, dar şi încrâncenat când îţi aduci aminte de personajele demne de caricatură ce erau importante în ţară până acum zece ani. Cu Monica sâmbăta nu prea poţi să vorbeşţi la cât de ocupată este să ofere autografe cititorilor ce vin să o vadă.
Trăgând cu coada ochiului la o lansare am văzut-o pe draga mea prietenă Stela Călin ce era printre vorbitorii despre cartea #VANLIFE. Experienţe memorabile. Familii fericite. apărută la Tritonic, carte ce ne prezintă impresiile vieţii de călător prin lume ale mai multor familii. Nu am citit-o, dar dacă o recomandă Stela sunt convins că e o carte peste care merită să te uiţi.
Faptul că îi sunt fan lui Vasile Ernu, pentru cei care mă cunosc, este un lucru ştiut, iar a-l întâlni prin târg şi a afla că tocmai ce a scos o nouă carte mi-a făcut o mare bucurie aşa că am plecat acasă şi cu „Generaţia canibală” şi abia aştept să citesc perspectiva lui Vasile Ernu asupra greilor ani ’90 şi cum „Sălbaticii copii dingo” s-au adaptat noilor condiţii de viaţă apărute odată cu căderea regimurilor comuniste.
Gură-cască prin târg mi-a sărit o barbă sură în faţa ochilor, respectiv Alexandru Catalan îi lua interviu lui Ovidiu Pecican de la Cluj ce tocmai lansase la Editura Cuantic un nou volum din „Istoria românilor”. L-am salutat şi pe Hadrian Mateescu, unul dintre editorii inimoşi ai Bucureştiului şi după ce Alexandru Catalan mi-a făcut cunoştiinţă cu Ovidiu Pecican, am plecat bucuros cu „Clujul în legendă”, publicată de către Ratio et Revelatio. La Cuantic am revăzut cu drag câteva titluri semnate de Stelian Tănase, Ovidiu Pecican, Emilia Toma, George Colang, dar şi Poveşti nemuritoare.
O bucăţică de târg este alocată standurilor Departamentului de Relaţii Interetnice al Guvernului României, acolo unde mi-au sărit câteva cărţi în ochi, dar am plecat de acolo doar cu „Iubita muntelui” scrisă de Luan Rama, de la standul Uniunii Albanezilor din România,
Anul ăsta pentru mine standul cel mai apropiat a fost cel al Editurii pentru Artă şi Literatură de unde am plecat cu cele mai multe cărţi: „Zmeul zmeilor” a lui Dan Matei, „Luna Gheboasă” a lui Radu Ţuculescu, „Scurt pe doi” microficţiuni scrise de Nic Popescu şi Laura Stanciu, „Timpul nostru”, volumul de debut al Mirunei Vasiliţă şi am privit cu drag „Lior” al Alexandrei Niculescu, „Codicilul”, de Lili Crăciun, „Eu, două femei şi niciun câine” a lui Nic Popescu, „Strigoiţa” lui Savu Popa, care a avut lansare de volum la Editura Cartea românească, „Nu toate tăcerile” şi „Cuibul de berze”, ale Nicoletei Beraru, „Poveşţi scrise în palmă”, de Corina Ozon Am cunoscut-o şi pe Andra Samson tot aici la stand, dar am reuşit să plec fără a ei „Corabie din cer”. I-am spus Violetei Borzea că după ce am citit cinci sau şase cărţi, toate bune, scoase sub coordonarea ei merg pe mână sigură în ceea ce priveşte calitatea literară a cărţilor publicate de ea.
Puse una lângă alta sunt şi editurile Vellant şi Versant, care doar mi-au sărit în ochi prin nume neoprindu-mă anul acesta la ele. La standul „CADIF: LIBAN ŞI VIETNAM” mi-a părut rău că nu citesc fluent franceză pentru a lua cărţi despre aceste două ţări. După ce am trecut de câteva ori pe lângă Editura Amurg Sentimental, fiind atras de o lansare însoţită de nişte doamne costumate popular, am citit şi motoul acestei edituri, care nu are cum să nu te marcheze: „Cel care-şi uită limba maternă nu are cum să stea de vorbă cu Dumnezeu” – Pavel Mercea.
Cu doamna de la standul Editurii Ecou Transilvan am stat şi i-am pomenit pe răposaţii Adrian Păunescu şi Petre Curticăpean, poetul „amurgului transilvan” cum a fost numit de către cel dintâi.
Andrei Ungureanu care m-a scos din zona de confort prin 2022 cu a lui carte „Naşterea eroului”, anul ăsta a lansat „Gava nebunul”, pe care v-o voi prezenta în lunile următoare.
Cel mai colorat stand din târg, atât prin afişele sale, cât şi prin atitudinea autoarelor, a fost cel al Editurii Petale Scrise, de unde eu tot spun că nu sunt cărţi pe stilul meu, dar până acum am citit şi povestit de aici „Profetul tenebrelor” a lui Brunno Livadaru, carte despre care tot povestesc, „Povestea călătoarei în timp”, a Laurei Mitroi, „Străinul care mă iubea” de Dana Bordea, „Fata cu umbrela galbenă” a simpaticei şi atât de informatei în ceea ce priveşte literatura prezentului Cătălina Pană. De aici am plecat cu „Fără obligații”, scrisă de Cristina Toma şi la care mă intrigă prin titlu, „Strigă”, a lui Morgan Hexner, tot ce-i posibil să v-o povestesc şi pe aceasta in viitor.
De la o bună prietenă am primit ”Dincolo de porţi” şi „Doar treisprezece”, cu şi despre Mihai Serbănescu, ale doamnei Luci Coarnă, publicate de către Editura Cetatea de Scaun.
Suzănica Tănase, de acolo de departe din Canada, are şi ea carte nouă în târg, „A unsprezecea zi din august”, carte ce deja am citit-o şi pot să vă spun că Suzana şi în această carte m-a impresionat cu sensibilitatea ei!
Cam acestea sunt impresiile la cald de pe urma experienţei Gaudeamus 2004. Îmi cer scuze celor pe care nu i-am pomenit în acest editorial!
