1. Un Comunicat de presă emis de DNA în 23 noiembrie 2023 anunță că s-au declanșat procedurile tipice urmăririi penale în cazul a trei foști demnitari ai Guvernului PNL-USR: Florin Cîțu, fost premier, fost președinte al PNL, fost președinte al Senatului, în prezent, senator; Vlad Voiculescu, fost ministru al Sănătății, lider USR; Ioana Mihăilă, fost ministru al Sănătății, lider REPER, pentru infracțiunea de abuz în serviciu comisă în achiziționarea de doze de vaccin în timpul Pandemiei.
De mai bine de un deceniu, un dosar deschis de DNA are două aspecte de esență.
Unul juridic, discutat doar de avocați, și care trimite la temeinicia acuzațiilor, la dovezile procurorilor și mai ales la cum vor arăta sentințele definitive.
Unul politic, discutat de toată lumea, de la simpli cetățeni pînă la analiști, și care se referă la efectele politice ale acțiunii asumate de DNA. E vorba, desigur, de efectele politice imediate și nu de cele viitoare, ale sentințelor. Aceasta deoarece, și, dacă nu mai ales, prin osîrdia unor formațiuni precum USR și REPER, a presiunii presei TeFeListe, și a ONG-urilor fără obiectul muncii, în România de azi, cel puțin în privința politicienilor, nu funcționează prezumția de nevinovăție.
În orice țară din lume, o acțiune a procurorilor împotriva unei persoane nu înseamnă mare lucru din punct de vedere juridic. Un dosar deschis de un procuror nu diferă prea mult de unul deschis de un jurnalist de investigație. Dosarul e deschis de procuror pentru a vedea dacă la capătul cercetării se confirmă sau nu suspiciunile care au dus la începerea iscodirii. Astfel că o cercetare din partea unui procuror, care nu-i altceva decît o simplă investigație, asemănătoare celei jurnalistice sau celei detectivistice, se poate încheia cu clasarea sau cu trimiterea persoanei în judecată. Nici dacă dosarul a fost trimis în instanță nu înseamnă că persoana e vinovată de infracțiunea de care e acuzată. Abia după sentința definitivă, dacă aceasta e de condamnare, putem spune că persoana e vinovată sau cum i se spune în Piață, Penală.
Liderii USR și ai REPER, dar și unii lideri PNL-iști și mai nou unii lideri PSD au susținut și susțin că în cazul politicienilor , cu deosebire, a politicienilor cu funcții în stat, prezumția de nevinovăție nu funcționează în clipa cînd se deschide dosarul. S-a spus că un politician trebuie să fie deasupra oricărei bănuieli (mai ceva decît nevasta Cesarului, zicem noi și nu ei, pentru că ei habar n-au de zicala cu nevasta Cesarului) și, prin urmare, imediat ce DNA anunță deschiderea unui dosar politicianul trebuie să demisioneze din funcție. Evident, politicianul poate demisiona și dacă nu-i cere nimeni. E o chestiune de morală. În România ultimilor ani, însă partidele și-au făcut deja o regulă din a-i cere politicianului demisia, ba chiar și din a-l da afară din funcție dacă asta depinde de partid. Nu numai partidele, dar și presa, societatea civilă cu asta, sub semnul sloganului Fără penali în funcțiile publice, prin penal înțelegîndu-se nu un condamnat prin sentință definitivă, ci orice politician înhățat de DNA.
Am scris toate acestea pentru a evidenția că în calitate de analist politic nu mă interesează aspectul juridic al Dosarului deschis de DNA. Mai ales că ne aflăm doar la ceea ce s-ar numi prefața Dosarului. Comunicatul DNA se referea la cererea de ridicare a imunității celor trei. Prin urmare, din dosar DNA a dezvăluit public foarte puține lucruri, anume doar cît era nevoie ca să justifice solicitarea de ridicare a imunității.
Cercetat sub aspect politic, Dosarul se constituie într-o veritabilă explozie nucleară pentru scena noastră publică. Efectele sunt puternice și numeroase. Vom trece în revistă doar cîteva:
1) Satisfacerea opiniei publice de la noi prin anchetarea unor aspecte dubioase din timpul Pandemiei. Deschiderea anchetei privind abuzurile comise de autorități în timpul Pandemiei a surprins pe mulți români, convinși că, deși achiziționarea de doze de vaccin, de izolete, de măști, de teste, a fost prilejul unor mari afaceri de corupție, dată fiind implicarea Comisiei Europene, nimeni nu avea curajul să asocieze activitatea autorităților cu comiterea de infracțiuni. Din acest punct de vedere, deschiderea Dosarului contribuie la refacerea încrederii în justiție și, de ce nu? în regimul Iohannis.
2) Administrarea unei lovituri mortale partidului numit USR. Și cînd spun asta nu mă refer la crearea imaginii de partid al corupților. Liderii USR nu vor fi suspectați de hoție de către electorat nici dacă sunt în flagrant delict de șterpelire a portofelului. Lovitura vine de la descărcarea fatală a principalei și singurei arme de lupta politică a USR:
Acuzarea celorlalte partide de toleranță față de corupți.
La descărcarea acestei arme a contribuit în chip spectaculos, dar și inexplicabil ,liderul USR, Cătălin Drulă. În loc să anunțe suspendarea din USR a lui Vlad Voiculescu, Cătălin Drulă a declanșat un atac la adresa DNA apelînd la argumentele folosite de alte partide în astfel de cazuri:
Comandă politică, intervenția statului paralel, Dosare inventate.
Exact argumentele combătute pînă acum în public de liderii USR.
c) O mînă de ajutor dată lui Marcel Ciolacu în lupta acestuia cu Deficitul bugetar. În orice clipă premierul poate folosi ca justificare pentru deficitul bugetar moștenirea catastrofală a guvernului Cîțu, care Guvern a aruncat pe fereastră, prin achiziționare de doze inutile de vaccin, o sumă de un miliarde de euro.
d) Amuțirea grupării Cîțu din PNL care a dus pînă acum o campanie violentă de denunțare a acordurilor dintre PNL și PSD, dar de punere la îndoială a coaliției prin atacarea PSD în interiorul PNL.
2) Cu cîteva ore înainte ca judecătorii să-l condamne definitiv la cinci ani de închisoare, primarul de Baia Mare, Cătălin Cherecheș a fugit din țară folosindu-se de actele unei rude și aflat într-un taxi din Satu Mare.
S-ar putea specula mult pe seama felului în care o vedetă, aflată sub control judiciar, trece granița înșelînd marea Poliție de frontieră prin mijloace valabile doar împotriva Poliției rurale:
Taxiul, actele unei rude cu care semăna.
În alte locuri din lume se fuge dintr-o țară cu avionul particular, cu submarinul, folosind pașapoarte false cu aer de autenticitate deplină, modificări ale feței, deghizări. La noi se trece granița mai simplu decît trecerea dintr-un cartier într-altul.
Indiferent c-a fost întîmplare sau c-a fost organizare, întreaga afacere e mană cerească pentru țările care se opun extinderii Schengen, țări pentru care Austria e purtătoarea de cuvînt pe șest. Cum să dai prin includerea în Spațiul Schenghen a frontierei de 700 de kilometri cu Ucraina, țara tuturor mafiilor și tuturor interlopilor unui stat a cărui Poliție de frontieră e trasă pe sfoară nu prin mijloace sofisticate, la care apelează teroriștii și mafioții, ci prin mijloace simpliste, prin care se trece dintr-o țară africană într-alta.
3) Alegerile din Olanda au adus cu sine victoria candidatului Extremei Dreapta, Geert Wilders.
Chiar dacă e posibil să nu ajungă la guvernare, (n-are majoritate și celelalte partide susțin că nu se aliază cu Partidul Libertății,) Geert Wilders dă un semnal întregii Uniuni Europene.
Olandezii din Vest (olandezii, nu bulgarii sau românii, din Est) s-au săturat de bălmăjeala partidelor pro Bruxelles în privința imigranților. Ca și în Italia, în Olanda, tsunamiul de imigranți a răsturnat țara cu fundu-n sus. Să nu uităm că olandezii sunt mic-burgezi, comozi, fixați în ticurile cerute de respectarea procedurilor. Lesne de imaginat șocul produs asupra acestor oameni de hărmălaia imigranților, veniți din alte părți ale Lumii, unde legile și procedurile trec drept o glumă bună.
