Ciocolata a călătorit prin secole și culturi, de la băutură sacră la deliciu rafinat. A devenit un simbol al plăcerii și al magiei, iar astăzi o savurăm în diverse forme: tablete, praline, înghețată și multe altele.
Ciocolata, realizată din semnințe de cacao prăjite si măcinate, adesea aromată cu vanilie, este fabricată în formă lichidă, pastă, tablete solide sau ca ingredient pentru îndulcirea altor produse de cofetărie.
În timpuri străvechi, ciocolata era preparată doar ca o băutură. Spre exemplu, a fost descoperit un recipient într-un sit arheologic Olmec din Coasta Golfului Veracruz, Mexic, acesta fiind folosit pentru prepararea ciocolatei de către poporul pre-Olmec încă dinainte de anul 1750 î.dHr.
În anii 1500 î.dHr. Indienii Olmec au fost primii care au crescut boabe de cacao ca pe o cultură internă. Pe Coasta Pacifica din Chiapas, Mexic, într-un sit arheologic Mokaya au fost descoperite dovezi ale existenței băuturilor de cacao care datează încă dinainte de 1900 î.dHr.
Într-un mormânt din perioada Clasica Mayasa (460-480) din situl arheologic Rio Azul a fost descoperit un recipient cu reziduurile unei băuturi de ciocolată.
Consumul de boabe de cacao sub forma băuturii calde neîndulcite a fost limitat la elita societații Maya. Documentele scrise în hieroglife mayașe afirma că ciocolata era folosită in scopuri ceremoniale. Popoarele mesoamericane, inclusiv mayașii si aztecii, au numit băutura fabricate din boabe de cacao xocolatl, un cuvânt ce înseamnă “apă amară”.
In secolul XV băutura a devenit populară in rândul claselor superioare ale aztecilor, care consumau ciocolata ca pe o băutură amară rece, pe care o preparau în combinație cu diferite ingrediente precum ardei, vanilie sau miere.
Poporul Aztec a asociat ciocolata cu un zeu, Quetzalcoatl, înlăturat de ceilalți zei pe motiv că le-a împărtășit secretul ciocolatei. Aztecii nu puteau să cultive cacao deoarece nu le permitea pământul pe care se aflau. Boabele de cacao erau adesea folosite ca monedă de schimb.
Până in secolul XVI, nici un european nu a auzit de populara băutură a popoarelor din America Centrala si de Sud.
Pe data de 15 august 1502 Christofor Columb și fiul său, Ferdinand, au capturat o canoe mare care transporta spre Gujana, printre alte bunuri de schimb, și boabe de cacao.
Exploratorul spaniol Hernando Cortez este primul care a văzut utilizarea de cacao, în anul 1519, la curtea împăratului Montezuma, Cortez fiind obligat să bea acea băutură după cină, ca parte a unui obicei al împăratului.
Columb a luat boabe de cacao cu în Spania, dar ciocolata nu a avut nici un impact până în anul 1544 când călugării dominicani au luat o delegație de nobili din Kekchi, Maya pentru o vizită la Printul Philip al Spaniei.
Mayașii au adus borcane cu cacao măcinată, prepartaă gata de băut, drept cadou.
Abia după un secol cacaoa a câștigat popularitate, fiind folosită ca un medicament sau ca afrodisiac.
Primele transporturi de boabe de cacao au început să sosească, de la Vera Cruz, Mexic în anul 1585, în Sevilla
Primul magazin de ciocolată a fost deschis în anul 1657 la Londra de către un francez. Magazinul a fost numit “Coffee Mill”, iar ciocolata costa intre 10 si 15 silingi pe kilogram, fiind considerată o băutură pentru clasa de elită.
În 1674 a fost introdus consumul de ciocolata solidă sub forma de rulouri si prăjituri.
În 1730 boabele de cacao au scăzut la un preț de 3 dolari kilogramul pentru a fi la îndemâna tuturor, căci are loc Revoluția Industrială. S-au adus motoare cu abur pentru a grăbi procesarea boabelor de cacao. Prima moară de ciocolată acționată de aburi a fost inventată de francezul Debuisson în anul 1732.
În 1765 ciocolata a fost introdusă în SUA cu ajutorul lui John Hanan, un irlandez care producea ciocolată și importa boabe de cacao din Indiile de Vest in Dorchester, Massachusetts, unde le rafina cu ajutorul americanului Dr. James Baker. Împreună au construit o fabrică de ciocolată, iar din 1780 a luat naștere faimoasa ciocolata “Baker”.
Dr. Joseph Fry din Bristol, Anglia, a inventat, in 1795, un motor cu aburi pentru procesarea boabelor de cacao, o invenție care a adus la producerea de ciocolată la scară largă.
Prima fabrică de ciocolată elvețiană a fost deschisă în 1819 de către Louis Callier, pionerul ciocolatei elvețiene.
O formă solidă de ciocolată a fost dezvoltată în anul 1830 de compania “Joseph Fry & Sons”. În 1847 “Joseph Fry & Sons” a descoperit o modalitate de a amesteca o parte din untul de cacao înapoi în ciocolată, cu amestec de zahăr, creând o pastă care putea fi modelată. Rezultatul a fost primul baton de ciocolată modern.
În 1861 Richard Cadbury a realizat prima cutie de bomboane de ciocolată în formă de inimă, cunoscută pentru ziua îndrăgostiților, iar în 1868 acesta a început să comercializeze în masă primele cutii de bomboane de ciocolată.
Daniel Peter din Vervey, Elvetia, a experimentat opt ani înainte saă inventeze, în cele din urmă, un mijloc de a face ciocolata cu lapte, în anul 1875, prin amestecarea băuturii de cacao cu laptele praf inventat de Henry Nestle. În anul 1879, Daniel Peter si Henry Nestle și-au unit forțele și au format compania “Nestle”.
Deși ciocolata a fost descoperirea popoarelor mesoamericane, a fost nevoie de mult timp și multă trudă pentru a ajunge la produsele de cofetărie pe care le cunoaștem azi.
Legenda spune că tortul de ciocolată a fost creat de o femeie bătrână, despre care se spunea că avea puteri neobișnuite, și care trăia într-o casă mică, ascunsă în mijlocul pădurii,. Deși era o femeie bună la suflet, oamenii din sat o evitau, crezând că e vrăjitoare, dar în secret, mulți dintre ei veneau la ea pentru a-i cere ajutorul.
Bătrîna avea o pasiune pentru dulciuri, iubea copii și își petrecea zilele încercând diferite rețete, căci avea cămara plină cu licori și poțiuni magice. Deseori ducea în sat bunătățile pe care le făcea și le împărțea copiilor nevoiași.
Acum abia ce se întorsese din sat și își trăgea sufletul de cât trudise, că din pădure se auzea zgomot de turle și trâmbițe.
Nedumerită, a ieșit în pragul căsuței, unde un tânăr prinț venise să-I ceară sfat și ajutor, căci o iubea pe fiica Împăratului de peste nouă mări, dar acesta nu voia să-i dea mâna fetei sale.
Bătrâna i-a poruncit să-și trimită alaiul înapoi la castel. l-a măsurat din cap până-n picioare și l-a poftit să șadă pe poliță și să-și spună oful.
Te așteptam, îi zise bătrâna, dar te vei înhăma la grea treabă, căci eu copii n-am, iar tu și prințesa ta sunteți sortiți să duceți mai departe tradiția de a bucura copiii și îndrăgostiții.
Și a stat prințul lângă bătrână și a ajutat-o cât timp au bolborosit oalele pe foc. În timp ce amesteca ciocolată neagră topită, bătrîna a aruncat deasupra un praf cu fulgi de stele, apoi când oala s-a oprit din bolborosit, a șoptit un descântec numai de ea știut, un descântec despre zâmbete și veselie, căci acest tort nu era doar o combinație perfectă de arome, ci avea și puterea celor care îl mâncau.
Se spune că tortul avea puterea de a îndeplini dorințe și lega sufletele celor care îl mâncau. Cei care gustau din el se îndrăgosteau iremediabil și rămâneau uniți pentru totdeauna.
Tânărul print și iubita sa au mâncat din tort și au jurat să se iubească etern. Castelul lor a devenit un loc sacru, iar tortul a devenit simbolul iubirii lor, și de atunci prepară împreună rețetele de torturi primite de la bătrâna din pădure, iar în casa lor e numai veselie căci ciocolata nu este doar o simplă dulceață, ci poartă în ea puteri magice și emoții profunde.
