9.6 C
București
vineri, 1 martie, 2024
Google search engine
EDITORIALAce, brice și, scuzați, car... penale!

Ace, brice și, scuzați, car… penale!

Eu cred cu tărie în principiul enunțat de Constituția României: orice om e considerat nevinovat până o instanță decide altceva printr-o sentință definitivă. De aceea, nici dacă aș fi jurist și aș cunoaște la perfecție dosarul în care sunt implicați fostul premier Cîțu și foștii miniștri ai Sănătății, Voiculescu și Mihăilă, nu mi-ar trece prin cap să-mi dau cu părerea despre culpabilități.

Nu le-aș cere demisiile, nici dacă ar mai fi în funcții, nu aș ieși în pieţe să dansez ritualic în jurul marionetelor cu fețele lor, îmbrăcate în zeghe! Nu m-aș umfla grena la față urlând în urma lor ”Pe-na-lii, pe-na-lii!”. Și sigur nu m-aș folosi de acuzațiile care li se aduc pentru a prezida tribunale populare care să-i condamne prin organele de presă arondate, prin influencerii de mucava de pe net sau prin politicienii care tot salvează țara de ea însăși.     

Vă sună ceva cunoscut? Vi se pare că ați văzut, nu chiar de demult, pe undeva, pe cineva comportându-se astfel, în situații similare? Doar vi se pare! Pentru că ”penalii” lor nu pot fi comparați cu ”penalii” proprii. Ai noștri sunt clar nevinovați și victime ale unui sistem care vrea să-i vadă excluși din viața publică pe cei corecți și curați. Ai lor sunt vinovați, chiar dacă vor fi exonerați și-și vor fi dovedit neimplicarea în mizeriile de care sunt acuzați. Ai lor sunt corupți pentru că… ei bine, pentru că sunt ai lor. Și știe toată lumea (of, sfântul argument al masei) că ei sunt toți corupți. Și hoți. Și tâlhari. Și mincinoși. În schimb, ai noștri nu sunt! Pentru că n-au cum. Ei sunt noi, ei sunt puri, ei sunt altfel. Ceialalți nu greșesc, ci fac totul intenționat, dintr-o perversă și imundă apetență genetică pentru încălcarea legii. Ai noștri poate greșesc, dar numai din cauza idealismului, care-i face uneori victime ale oamenilor răi și ticăloși care îi păcălesc și se folosesc de ei ca paravan inocent al malversațiunilor proprii.

Multe vieți au fost distruse în ultimii 10-15 ani din cauza modului în care propaganda care susținea în tandem un partid și un parchet anticorupție a reușit să mobilizeze și să manevreze opinia publică. Mulți au fost ”scoși din joc” de dosare făcute pe genunchi, pe care prima instanță le-a retrimis autorilor. Sau au fost achitați, dar imaginea lor era deja incompatibilă cu revenirea pe scena politică. Multe alegeri au avut rezultatele viciate din cauza exploatării cu succes a frustrărilor populației. Care nu avea nevoie decât să i se arate ”vinovații”, nu și probele. Care nu-și dorea decât să i se spună că e ok să voteze visceral.

Ei bine, în pofida colosalei manipulări prin inițiativa „Fără penali în funcții publice”, cu care USR-ul a câștigat puncte electorale și și-a ținut fanii și activiștii în priză mult timp, simplul fapt că unui om îi deschide Parchetul un dosar penal nu înseamnă că e vinovat! Nu înseamnă că i se aplică zicala populară „nu iese fum fără foc”. Că trebuie linșat în piața publică și nici anatemizat de o parte a presei. Nu trebuie plimbat cu cătușe prin fața operatorilor TV și nici condamnat în baza simpatiilor și afinităților politice. Ci trebuie să aibă șansa la o anchetă profesionistă și corectă a procurorilor și la un proces echitabil, dacă se ajunge acolo. Ca, așa cum spuneau aceiași partizani ai judecăților tribale sumare, „să-și demonstreze nevinovăția”. Sau nu? Of, nu mai știu cum e bine!

Oricum ar fi și oricum s-ar încheia, nu pot să ignor ironia sorții. Care îi pune pe unii exact în situațiile pe care au știut să le speculeze când au fost alții în ele. Ceilalți. Și cum se chinuie fanii lor să se contrazică într-un mod cât mai puțin penibil, susținând azi fix opusul celor clamate ieri. Când, da, era vorba de alții. De ceilalți. Sau cum tac asurzitor ”jurnaliștii” care mai deunăzi aprindeau rugurile în studiouri. Pentru ceilalți!

Uite, că-mi veni acum o idee, așa, din senin! Un subiect de documentar. Pentru educarea poporului în spiritul principiilor și valorilor pe care toți le avem, nu-i așa, dar în culori și forme diferite. În care Vlad Voiculescu ar putea fi din nou eroul care salvează ceva, orice, în pofida sistemului, dușmanilor, răuvoitorilor. S-ar putea chema „Ace, brice și, scuzați, car… Penale!”

Poate, de data asta, ne alegem și c-un Oscar!

Radu Herjeu
Radu Herjeuhttp://canal33.ro
Jurnalist cu peste 23 de ani de experienţă în presa scrisă, radio şi televiziune, premiat cu Diploma „Distincția Culturală” al Academiei Române, fost membru al Consiliului National al Audiovizualului şi fost lector universitar la Facultatea de Jurnalism-Filosofie din cadrul Universităţii Spiru Haret, Radu Herjeu este dramaturg şi autor a 8 volume de versuri, dramaturgie, publicistică, analize şi interviuri.
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments