22.3 C
București
sâmbătă, 13 aprilie, 2024
Google search engine
EDITORIALAlții mor, alții sunt vinovați, alții sunt caragialești, alții sunt proști

Alții mor, alții sunt vinovați, alții sunt caragialești, alții sunt proști

„Toți cultivăm aceeași grădină. Numai că unii plantează cartofi, alții ceapă, alții trandafiri. Și asta iese. 

Alții mor, alții sunt vinovați, alții sunt caragialești, alții sunt proști” – Alexandru Dragomir (filosof)

„Ar fi inadmisibil ca nici o poziție să nu fie ocupată de o persoană din noile state membre, adică din partea din Est. Eu cred că în 2019 s-a greșit, toate pozițiile relevante au fost ocupate de persoane foarte competente din vechea Europă și este unul dintre motivele pentru care mulți est-europeni se consideră lăsați deoparte. E o eroare și ar fi bine să nu se mai producă”, a susținut Klaus Johannis recent într-un discurs la Bruxelles. Unii s-au grăbit să catalogheze discursul ca unul care afirma dorința președintelui de a obține un ”job” la Bruxelles. Alții, cu spinarea mai îndoită în fața stăpânirii Burxelleze au spus (voalat) că estul, recte România nu au de ce revendica astfel de poziții deoarece nu corespund intelectual și/sau politic nivelului șefimii U.E.

Sigur, se poate face o discuție, aici. Dar adevărul e cel spus de Johannis: nu contăm pentru marile națiuni, decât atunci când putem ”contribui”, în orice fel, la mai binele lor. Nu putem fi egalii lor, niciodată. Nu există dreptate pentru căței…

Ultima definire sinceră a ceea ce înseamnă Stat și politicieni – cei care ne conduc a venit zilele trecute din America de Sud. Un spațiu care a ”încercat” cele mai aprige dictaturi, trăitor al unei istorii extraordinare, dar și a unei literaturi pe măsură. Anume, de la Președinte Argentinei, Javier Milei, în cadrul unei emisiuni de televiziune. Șeful statului s-a înfierbântat în fața camerelor de filmare și, după ce s-a desfăcut la sacou, a spus nici mai mult, nici mai puțin, decât că ”statul este o asociație criminală”!

„Filozofic vorbind, sunt anarho-capitalist și de aceea simt un profund dispreț față de stat. Eu cred că statul e inamicul, cred că statul e o asociație criminală. De fapt, statul este o asociație criminală, în care un grup de politicieni se pun de acord și decid să folosească monopolul pentru a fura resursele sectorului privat”, a afirmat președintele Argentinei în interviu, precizând că „metoda statului este să fure”. Javier Milei a mai spus că politicienii reprezintă un adevărat rău pentru societate.

„Statul are puterea de a aresta oamenii în timp ce politicienii nu văd consecințe, nu își văd puterile în joc. Dar mi-am dat seama că singura modalitate de a intra în sistem este ‘dinamitarea’ sistemului. Politicienii sunt un rău pentru populație. Sunt cel mai rău lucru din societate.”

Poate că e o anume exagerare, tipic latino-americană în ceea ce spune președintele. Dar discursul său cuprinde un mare adevăr: acela că din momentul când au prins să fie slugile multinaționalelor și a marelui capital, selecția  politicii și a politicienilor – mai bine zis contraselecția acestora -, a înlocuit tot ceeace se știa despre această ”clasă”. 

Pentru fiecare dintre noi, sentimentul cu totul legitim că suntem la capătul de dincoace al lumii, că suntem ultimii în timp, se poate transforma în sentimentul mai puțin legitim, sau poate deloc legitim, că prin noi lumea se desăvârșește sau măcar intră într-o fază hotărâtoare. Acel sentiment (nelegitim) are la bază următorul raționament: dacă noi, știind tot ce au făcut și gândit înaintașii, facem altceva, acest ”altceva” este ipso facto superior față de ceeace a fost înainte, de vreme ce nu poți face conștient ceva mai prost. Astfel se creează o confuzie între ”nou” pe de o parte și ”superior” sau ”avansat” pe de alta, prin confuzie înțelegând o identificare nejustificată. Temporalitatea modernă face ca noul să dobândească o potențare ca valoare pur temporală, o valoare intrinsecă. Noul se constituie atunci ca nou, se proclamă ca atare și, conștient de valoarea lui pemporală, se afirmă pe sine ca negare a trecutului.” 

Asta spune Alexandru Dragomir, cel care a petrecut o bună perioadă la Freiburg în apropierea lui Heidegger, pregătindu-și doctoratul cu marele filosof.

Nota citată mai sus poartă numele: ”Prestigiul lui ”nou”, ”acum”, și al celei mai recente generații”.

Discursul președintelui Milei nu vine din Cer. El urmează și se subsumează unor alte discursuri celebre. Cele ale unui mare președinte, cel al lui Salvador Allende, care a observat cu glas tare îrobirea politicienilor, și prin asta a țărilor și popoarelor de către marile multinaționale.

Președintele României, Klaus Iohannis – ca să vezi, ce e și viața asta! -, a susținut, și el un discurs, în 22 aprilie 2023, la Palatul Prezidențial La Moneda din Santiago de Chile, alături de președintele Chilian Gabriel Boric. “Avem o misiune comună în ceea ce privește apărarea democrației în fața amenințărilor, inclusiv a riscurilor hibride. În cadrul discuțiilor de astăzi, am prezentat Președintelui Boric evaluările și poziția României ca stat vecin al Ucrainei în privința războiului de agresiune declanșat de Rusia.” a spus președintele român…

Probabil că discursul lui va intra, și el, în istorie, așa cum a intrat și ultimul său discurs al lui Allende din același palat prezidențial ”La Moneda”, care a fost transmis la radio Magallanes. Puțin timp după aceasta, înercuit de puciști, refuzând să demisioneze, acesta a preferat sinuciderea. Însă uciderea lui nu a fost provocată doar de glonț, ci de politica sa de protejare și redistribuire a bogățiilor țării, fapt care a provocat direct elitele capitaliste, multinaționalele și politicienii din Statele Unite. Ce a urmat o dată cu venirea la putere a lui Pinochet, se știe: 17 ani de dictatură oarbă, o represiune cruntă, crime odioase, exiluri masive (unii s-au refugiat chiar în țara noastră!), stare care a ținut până în 1990.

”Capitalul străin, a creeat climatul favorabil pentru distrugerea tradițiilor noastre. El este în spatele celor care cu ”ajutoru lui” speră să-și recucerească puterea politică, pentru a-și putea proteja proprietățile și privilegiile. Ce moștenire au lăsat ei unui continent care cunoaște azi un viraj spre un neoliberalism inimaginabil?” întreba Allende.

Pentru fiecare dintre noi, sentimentul față de politicienii contemporaneității este cel puțin confuz. Nu putem să evităm întrebările care decurg din textul filosofului Dragomir: Ce anume îi legitimează pe actualii ”șefi ai politicii noi” că ei sunt la capătul de dincoace al lumii, că sunt ultimii în timp,  că prin ei lumea se desăvârșește sau măcar intră într-o fază hotărâtoare? De ce au ei sentiment (nelegitim)  că știind tot ce au făcut și gândit înaintașii, ei vor putea face altceva, iar acest ”altceva” este ipso facto superior față de ceea ce a fost înainte? De ce nu se autoanalizează acești ”noi” politicieni cu mai mult discernământ? De ce creează ei, intenționat confuzia între ”nou” pe de o parte și ”superior” sau ”avansat” pe de alta, creînd o identificare nejustificată?

Iar noi, popoarele, de ce nu vedem că temporalitatea modernă face ca noul să dobândească o potențare ca valoare pur temporală? Că noul se constituie atunci ca nou, se proclamă ca atare și, conștient de valoarea lui temporală, se afirmă pe sine ca negare a trecutului? 

Sentința de condamnare la moarte a lui Allende fusese scrisă deja, în urma istoricului său discurs la ONU, din decembrie 1972.

”Ne confruntăm cu un veritabil conflict între multinaționale și state. Statele sunt împiedicate să-și ia propriile decizii fundamentale ale propriilor politici, sociale, economice și militare, din cauza acestor multinaționale care nu depind de nici un stat. Ele acționează fără să asume vreo responsabilitate, nu sunt controlate de nici un parlament, sau vreo instanță reprezentativă a interesului legitim al acestor state. Marile multinaționale nu fac altceva decât să ruineze, prin acțiunile lor acaparatoare țările care au nevoie de dezvoltare.”

Din păcate, acest discurs, al unui președinte vizionar, iată că este, și astăzi, în deplină actualitate.

Octavian Hoandră
Octavian Hoandrăhttp://canal33.ro
Jurnalist, realizator de emisiuni, artist plastic si autor de proză, publicistică şi poezie, distins cu premiul "Distincţia Culurală" al Academiei Romane.
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments