Tradiția arderii butucului a dat naștere unui obicei culinar, butucul Yule, o prăjitură decorată astfel încât să aibă aspectul unei scoarțe de copac. Astăzi prăjitura a înlocuit lemnul.
Termenul de „Crăciun” semnifică jertfa izbăvitoare pentru omenire.
În calendarul popular, Sărbătoarea nașterii Mântuitorului se adună într-un interval de 12 zile (25 decembrie-6 ianuarie),
Despre aceste zile, de la Crăciun până la Bobotează, se spune că reprezintă anul, și așa cum vor fi acestea, așa vor fi și lunile din anul care vine.
Cele mai multe obiceiuri se duc înapoi în timp, la începuturile creștinismului sau chiar în vremurile precreștine.
Arderea bușteanului de Crăciun, obicei împrumutat din tradiția nordică, numit și Yule, este un obicei vechi care datează din perioada precreștină. Inițial, un copac întreg era adus în casă și pus cu capătul mai gros în foc.
El trebuia să ardă în fiecare zi câte puțin, timp de 12 zile, din noaptea de Crăciun până în noaptea de Epifanie (Bobotează).
Focul trebuia aprins cu resturi rămase din bușteanul de anul trecut, iar persoana care-l aprindea trebuia să aibă mâinile curate.
Legenda spune că în noaptea de Crăciun, când păstorii, după ce i-au găsit pe Iosif și pe Fecioara Maria, văzând că le este frig, au aprins mănunchiuri de nuiele pentru a-i încălzi.
Se mai spune că ritualul arderii bușteanului de stejar ar simboliza de fapt arderea trecutului, semnele noului an s-ar fi citit în foc și în scânteile care săreau.
Anul va fi fost cu atât mai bogat, cu cât numărul scânteilor era mai mare, iar cenușa rămasă se răspândea pe ogor pentru recoltă bogată.
În multe zone tradiția a fost redusă doar la simbol, fiind greu de pus în practică,
În zilele noastre, din cauza faptului că este greu de adus și ars în casă un copac, obiceiul a suferit modificări.
În ziua de Crăciun, pe masa se așază un ornament de lemn în care se înfig lumânări. Unde este posibil, lemnul împodobit este așezat în fața șemineului, unde se păstrează în toate cele 12 zile, până la Bobotează.
