Decizia definitivă pronunțată la Washington de Curtea de Arbitraj Comercial Internaţional (ICSID) în cazul procesului intentat României de Gabriel Resources pentru aurul de la Roșia Montană i-a scos din sărite pe canadieni. Aceștia erau siguri că vor avea câștig de cauză și solicitau statului român o despăgubire de 6,7 miliarde de dolari, însă doar unul dintre cei trei judecători le-a dat dreptate.
„Gabriel Resources Ltd. (TSXV:GBU) anunță că Centrul internațional pentru soluționarea litigiilor privind investițiile (ICSID) al Băncii Mondiale a emis astăzi o decizie prin care respinge, cu o majoritate de doi la unu, cereri de arbitraj formulate împotriva Guvernului României referitoare la investițiile sale în proiectul minier de aur și argint Roșia Montană.
În plus, Tribunalul a acordat României aproximativ 10 milioane USD în onorariile juridice și cheltuielile suportate în legătură cu apărarea sa de arbitraj. Hotărârea este obligatorie pentru părți”, au anunțat, prin intermediul unui comunicat, reprezentanții firmei canadiene, imediat după aflarea deciziei.
„Gabriel Resources” a inițiat arbitrajul în fața ICSID în iulie 2015, în temeiul tratatelor bilaterale de investiții Canada-România și Marea Britanie-România, ca urmare a refuzului Guvernului României de a acționa cu privire la autorizarea proiectului Roșia Montană.
„Compania își exprimă dezacordul ferm cu decizia majorității, care este total incompatibilă cu orice evaluare obiectivă a probelor prezentate în acest caz, așa cum demonstrează convingătoarea opinie divergentă a unuia dintre arbitri.
Compania analizează decizia tribunalului împreună cu consilierii săi juridici pentru a-și evalua opțiunile, inclusiv de a contesta decizia prin intermediul procedurii de anulare prevăzute de Convenția ICSID”, se mai spune în comunicat.
„Considerăm că decizia majorității este profund eronată. Așa cum a arătat arbitrul cu opinie divergentă, intervenția politică susținută a guvernului român în drepturile contractuale ale lui Gabriel a împiedicat dezvoltarea unui proiect minier emblematic deținut în parteneriat cu statul. Vom avea nevoie de timp pentru a ne evalua opțiunile, dar ne grăbim să menționăm aprecierea noastră sinceră față de acționarii noștri pentru sprijinul și răbdarea lor de nezdruncinat pe parcursul acestui proces prelungit. Dorim, de asemenea, să ne exprimăm recunoștința față de conducerea noastră onestă și perseverentă și față de echipa noastră de angajați, din România și din străinătate, care și-au dedicat o parte semnificativă a carierei lor dezvoltării proiectului, cu convingerea sinceră că acesta era în interesul țării”, a declarat Anna El-Erian, președintele Gabriel Resources.
O poziție asemănătoare a avut și Dragoș Tănase, CEO al Gabriel Resources: „Acționarii Gabriel au investit sute de milioane de dolari pentru a realiza un proiect minier transformațional care ar fi adus beneficii sociale și financiare foarte importante pentru poporul român, nu doar la Roșia Montană, ci în întreaga Românie. Regretăm că România, economia și cetățenii săi, au ratat oportunitatea de a beneficia de acest proiect minier. Vom studia în detaliu decizia Tribunalului înainte de a ne evalua următorii pași”.
Canadienii de la „Gabriel Resources” sperau ca în 17 ani de exploatare să extragă 300 de tone de aur și 1.500 de tone de argint, folosind o tehnologie ce presupune folosirea de cianuri, ceea ce a dus la proteste masive ale societății civile.
În urma acestor proteste, fostul premier Dacian Cioloș a propus în chiar ultima sa zi de mandat ca zona Roșia Montană să fie trecută în patrimoniul UNESCO.
Patru ani mai târziu, în iulie 2021 Roșia Montană a fost înscrisă în patrimoniul cultural universal, ceea ce a dus la stoparea pe termen nedeterminat a oricăror lucrări miniere în zonă.
În propunerea de includere a zonei în patrimoniul UNESCO, realizată de Consiliul Internațional al Monumentelor și Siturilor se menționa că „peisajul minier Roșia Montană conține cea mai semnificativă, extinsă și diversă tehnică subterană de mine de aur romane cunoscute în prezent în lume, provenind din ocupația romană pe Dacia (106-271 d. Hr.).”
În aceste condiții nici statul român nu poate face niciun demers pentru a relua exploatarea minieră, iar aurul și argintul vor rămâne acolo unde se află de mii de ani, în munții Apuseni.
În prezent, în Roșia Montană mai locuiesc doar câteva sute de persoane, majoritatea în vârstă, iar investițiile în turism lipsesc cu desăvârșire.
