Ultima săptămână de campanie este dedicată scheletelor de prin dulapuri. În mod obișnuit, un spin-doctor începe munca prin a afla ce nu își dorește candidatul/clientul să se afle despre el. După această evaluare, se stabilește cât de „gras” e dosarul. Strategiile cele mai recomandate sunt cele care te îndrumă să te arăți tu lumii, înainte să te arate ei lumii. „Ei” ține locul oricui așa cum îi stă bine unui pronume.
Nici această campanie nu s-a dezmințit. Primul schelet aparține aceluiași candidat de acum patru ani, Nicușor Dan. De ce acum și nu atunci? Că doar nu își imaginează cineva că e vreo muncă de investigație jurnalistică care a dat acum roade. Întotdeauna există un chelar care doar plasează produsul. Acum patru ani, Nicușor Dan trebuia să câștige. Acum, Nicușor Dan nu trebuie să câștige. Asta a fost foarte limpede, văzând variantele de lucru pentru București, oferite de PSD-PNL. Au căutat independentul, l-au găsit și apoi s-au lepădat de el ca de un organ putred. S-au întors la curtea proprie și cu fața la poporul bucureștean, cu oameni de partid.
Nu cred că, din perspectiva celor care au tulburat CV-ul lui Nicușor Dan, frământarea lor e starea Capitalei, apa caldă, traficul, poluarea, avariile de la termoficare și multe altele lăsate moștenire, pe rând, de fiecare edil. Problema e doar politică. Ce aduce în favoarea USR o victorie a lui Nicușor Dan? E cumva gămălia de păr răsfirat, netezită pentru campanie, mai ambițios decât arată, mai aspirant decât sediul din Bulevardul Regina Elisabeta? Au mai fost atâția alți edili care nu au ajuns nici în patul lor, la final de mandat, d’apoi până sus în dealul Cotrocenilor. Dar se tot vântură această teorie că Primarul Capitalei este cel mai votat după președintele României, ceea ce aritmetic nu e întotdeauna adevărat, și atunci poate visa planuri. Pentru că Traian Băsescu a ajuns președinte din postura de primar unii speră, alții se înfioară că s-ar putea repeta cu alții/altele.
Nu e foarte clar nici ce câștigă domnul Ciolacu, dacă va câștiga doamna Firea. Zâmbetele de pe teren nu au convins-o nici măcar pe fosta primăriță a Capitalei că se construiește o prietenie trainică și sinceră cu buzoianul Marcel.
Documentul care a apărut – sunt și voci care îi contestă autenticitatea, dar Nicușor Dan confirmă, totuși, că „în relația cu autoritățile statului de atunci (1987 – 1988), a avut doar acele interacțiuni obligatorii conform legislației din acei ani pentru toți românii care călătoreau în străinătate și că documentul prezintă mai multe neconformități faptice”, deci ceva-ceva există – îl așază pe lista celor care au păcălit/mințit electoratul. Nu e prezentat cu nume de „cod” – cum a fost cazul în cele mai celebre situații, „Dana” și „Petrov”- , spune că nu a avut vreun angajament de colaborare cu Securitatea, iar argumentul e CNSAS care a emis două adeverințe în acest sens, în 2012 și 2017. Însă CNSAS le-a emis, în inițială, certificate şi „Danei”, și lui „Petrov”.
În anii ’87-‘88, Nicușor Dan era minor. Nu cred că putem avea pretenția să fi înțeles ce are în față și ce însemna acea Securitate. Nu cred că s-a dus de unul singur în acele sedii. A răspuns la „programări” și e la fel de naiv să crezi că un liceean spunea „hai, sictir” la așa programări. Din ce scrie în documentul prezentat reiese că era competitiv-ranchiunos și, dacă e real înscrisul, a afectat cel puțin situația unuia dintre subiecții cercetării operative. Asta deja ține de firea omului, să fie invidios și pârâcios. Frumos e să te abții.
Unele schelete sunt foarte personale, dar altele sunt prin arhive, într-o totală raportare la instituțiile statului. Această pată – colaborarea cu Securitatea de dinainte de 1989 – intră în atenția CNSAS, CNSAS surprins la fel ca opinia publică. Oare câți dintre cei care ocupă funcții publice acum au fost verificați cum se cuvine? Fostul președinte al țării a avut demnități peste demnități și de abia după ce și-a terminat al doilea mandat în fruntea țării s-a dovedit colaborarea. CNSAS nu e un ONG, care face voluntariat și, vezi, Doamne, atunci e normal să îi mai scape câte o informație. E pe bani publici și obligat să ne păzească fix de această „păcăleală”.
Nu e târziu ca CNSAS să mai verifice o dată, până în septembrie 2024, dacă anunțații candidați pentru țară au fost sau nu au fost. Iar cu cei care își termină mandatele, ce rost mai are să dezgropăm schelete? Măcar cu cei care vin dacă se poate ceva mai multă seriozitate.
