1.Vineri, 22 martie 2024, la Moscova a avut loc un atac terorist de proporții. Inși înarmați au deschis focul la un concert desfășurat la un Mall. Bilanț: 139 de morți, numeroși răniți.
ISIS a revendicat atentatul cu o insistență neobișnuită, de parcă ar fi vrut să convingă Lumea că organizația e autoarea și nu altcineva. Gestul ieșit din comun al ISIS (cînd e pe bune, organizația nu face mare caz, fie și pentru că atentatele sunt pentru consumul adepților) apare ca o replică la declarațiile Autorităților ruse, în frunte cu Putin, prin care Ucraina e acuzată de punere la cale a atentatului. Gestul ISIS n-a fost singurul ciudat în legătură cu atentatul. Imediat după anunțul atacului, Casa Albă s-a grăbit să precizeze că ucrainenii nu sunt implicați. Gest bizar fie și pentru că nimeni nu arătase cu degetul spre Kiev. Pentru a fi mai convingători, americanii au declarat că i-au informat pe ruși de pericolul unui atentat plănuit de ISIS. De altfel, Occidentul colectiv s-a grăbit să identifice ISIS drept autor al atentatului. În astfel de întîmplări descoperirea autorilor reali e o chestiune de timp. Recunoașterea publică de către ISIS nu înseamnă nimic. Organizațiile teroriste se dau în vînt să li se atribuie atentate spectaculoase. Lasă impresia unei forțe extraordinare. Mă mir că doar ISIS, a revendicat atentatul de la Moscova, dacă ne gîndim la capitolul de imagine dat de asumarea unor astfel de Operațiuni într-un stat precum Rusia. Prin președintele Vladimir Putin Moscova a denunțat Ucraina ca stat care a comandat atacul. La rîndu-i Ucraina a acuzat serviciile secrete rusești că au pus la cale masacrul.
Experiența ne spune că în astfel de cazuri adevărul riscă să nu se afle niciodată. Știm cumva cine a fost în spatele asasinării lui Kennedy? De altfel, cine a fost autorul adevărat e cel puțin în prezent lipsit de importanță.
Importanță are cine pe cine acuză, cine-și asumă atentatul și cine profită din desfășurarea lui.
Din acest punct de vedere, atentatul convine tuturor:
– ISIS, în primul rînd, pentru că apare deodată ca forță reînviată, în stare de astfel de Operațiuni, după ce un timp ne întrebam pe unde e înmormîntată.
– Rusia, care prin acuzația la adresa Ucrainei, are justificare pentru o sporire a loviturilor împotriva Kievului.
Desigur, presa occidentală ca și liderii occidentali au contrazis ipotezele Autorilor ruse. Moscova dispune însă de un uriaș aparat la nivel mondial de influențare propagandistică, folosind cu precădere rețelele sociale. Pe aceste rețele, grație și celor care urăsc Occidentul colectiv s-a impus teza Ucraina e responsabilă. Ca de obicei, Vladimir Putin e interesat de reacția rușilor și nu a străinilor. Acuzarea ucrainenilor a fost crezută de ruși.
– Ucraina, care de obicei, a respins acuzațiile cu jumătate de gură. A făcut asta pentru ca pe plan extern să dea argumente liderilor din Vest s-o apere de acuzație, în timp ce pe plan intern, să-i convingă pe ucraineni de cît de tari și răzbunători sunt.
– SUA, care prin insistența cu care au subliniat informațiile date Moscovei, neglijate de Putin, au încercat să-i influențeze pe ruși să-l condamne pe președinte că nu le-a asigurat securitatea.
2. Deși a trecut mai mult de o săptămînă de la lansarea sa cu șampanie și artificii, candidatul alianței PSD-PNL la primăria Capitalei n-a reușit să-și sporească zestrea electorală.
O simplă trecere în revistă a prestației de pînă acum a lui Cătălin Cîrstoiu ne semnalează absența oricărei activități profesioniste atît din partea candidatului, cît și a Alianței.
Se presupune că înainte de a fi lansat candidatul a fost supus unor verificări sociologice profesioniste. Potrivit științei, acestea urmau să-i sesizeze avantajele și dezavantajele punctele forte și slăbiciunile. Campania de după lansare ar fi trebuit să dezvăluie țintele de atins în urma cercetărilor prin sondaje, focus grupuri.
Pe lîngă notorietate (din punct de vedere profesionist, pentru asta totul a fost făcut la întîmplare), candidatul trebuie să ne convingă pe noi, bucureștenii, că dorește să fie primar și, mai ales, că e omul cel mai potrivit pentru asta. Pînă acum nu s-a întreprins nimic în acest sens. La interviurile TV (aranjate), Cătălin Cîrstoiu vorbește doar despre managementul Spitalului Universitar și despre activitatea sa de medic. Cei doi concurenți – Nicușor Dan și Cristian Popescu Piedone lasă puternic impresia că vor să cîștige, că s-au consacrat deja bătăliei electorale.
Cătălin Cîrstoiu lasă impresia contrară.
Și anume a unui ins care a acceptat să fie candidat doar după ce a primit asigurări că nu trebuie să consume prea mult timp și prea multă energie în postura de candidat.
Totul e să acceptați candidatura.
De restul ne ocupăm Noi.
3. Conducerile PSD și PNL au dat publicității listele cu candidați pentru europarlamentare, cu mici excepții, cei de pe listă n-au nici o legătură cu condiția de membru al Parlamentului european.
Anul acesta, electoratul din România, dar și din alte țări membre UE, e deosebit de atent la ce ar putea face europarlamentarii pentru ca interesele naționale să fie mult mai bine reprezentate ca pînă acum la Bruxelles. Pentru aceasta lista trebuie să conțină nume de politicieni pe care electoratul îi vede în Parlamentul european și nu în altă parte. Un politician poate fi nimerit pe o listă pentru parlamentare dar prost pe o listă pentru europarlamentare.
Un candidat trebuie să îndeplinească astfel două condiții:
a) Să treacă în ochii electoratului ca un bun profesionist la nivel european.
b) Să apară ca devotat intereselor naționale.
Listele ne dezvăluie inși care nu îndeplinesc acest condiții.
Poate fi considerat Alexandru Muraru, cel care a făcut rău României prin prezentarea în exterior ca o țară antisemită, un apărător al României la Bruxelles?
Cum să-l pui pe listă pe Gheorghe Crăciun și să-l excluzi pe Titus Corlățean, diplomat de excepție, dar și suveranist?
Cum să-l pui cap de listă pe Mihai Tudose și nu pe Adina Vălean?
