Pe lângă târgurile de artă contemporană, Bucureștiul în luna mai, are o ofertă bogată de expoziții. Mă opresc astăzi doar asupra a două dintre ele. Prima, este cea a Mirelei Anura de la Muzeul Nicolae Minovici, sala de conferințe, a doua este a lui Laurențiu Mogoșanu de la Galeria Romană. Am ales să pun împreună cele două expoziții pentru o mică recenzie pentru că eu găsesc câteva linii de legătură între creația celor doi artiștii, deși ei nu se cunosc, din câte știu eu, iar arta lor folosește medii artistice diferite.
Expoziția Mirelei Anura era o încântare pentru ochi și o măestrie a mâinii, îmbinată cu o migală rar întâlnită. Revenită în fața publicului român, după mai mulți ani de viață și creație în Germania, Mirela Anura este o artistă cu o gândire complexă, aș putea spune, care expandează. Ea are capacitatea de a vedea, și de a ocupa, un spațiu într-un mod mereu original cu arta sa. De formație pictor monumentalist, ea s-a desfăvârșit în artă printr-o migală de restaurator, pe care chiar a atestat-o și profesat-o în anii 1980, apoi a trecut la o artă miniaturală, de migală în lucrul cu hârtia, asemeni unui miniaturist medieval. Ea a păstrat în tot acest parcurs, cu sau fără intenție, ceva din ambianța spațiului post-bizantin, pe care România din totdeanuna l-a oferit, numai că ea, a preluat acest filon și l-a modelat după individualitatea ei. Expoziția ei de astăzi, este una ce uimește prin migala de care aminteam, dar umple spațiul sălii de expunere asemeni unui monumentalist care știe și vede cum arta „se exprimă” în spații ample. Toate acestea au fost posibile și prin mediul artistic prin care ea se manifestă: hârtia. O să vedeți aceeaşi migală de bijutier în filigran sau de mozaicar maur de la Alhambra, aspecte vechi de cunoaștere care au fost specifice spațiului bizantin, iar mai apoi, s-au dispersat odată cu fuga celor care au părăsit cetatea. Mirela Anura vine din duhul acelui spațiu de creație, doar că s-a jucat atât de frumos cu arta ei încât păre totul atât de frumos și gingaș precum o joacă de copil.
A doua expoziție, este cea propusă de Laurențiu Mogoșanu în spațiu galeriei omonime din Piața Romană. El aduce spre vizualizare o parte din creația sa sculpturală, dar cu vocație monumentală, de data aceasta. Și el pare a fi descendentul artistic al aceluiași spațiu post-bizantin prin creația sa, însă el îmbrățisează mult mai fățiș o arta coborată din spațiul iconostasului. El propune însă, un excurs creator plecat de la o artă a fragmentului, ca și cum partea propusă spre vedere este o părticică din întreg care acum se va manifesta, sau dimpotrivă este ruina fragmentară a aceea ce a fost odată măreț.
Nu spun mai multe, vă las să descoperiți voi această artă recentă și totuși atât de încărcată de simboluri și de înțelesuri. Incursiune plăcută!
