Eram copil de grădiniţă cînd to’arăşa ne-a învăţat o poezie simpatică:
“Două raţe ciufulite / au plecat să se mărite / şi găina de sub pat: / Plec şi eu la măritat! Dar căţelul din grădină: / Măi, găină, eşti nebună? / Tu, bolnavă de ficat, ai plecat la măritat?”
Nici că se puteau găsi nişte versuri mai bune pentru ceea ce se întîmplă în ograda politică a candidaturilor la primăria capitale. Iată că după sacrificarea mielului de Paşti Cîrstoiu, vedem raţele ciufulite public de propriile partide, Firea şi Burduja, dar mai ales Firea, puse să măcăne electoral după ce au fost obligate să mîngîie mielul la cerşit de voturi. Vedem şi găina Piedone ieşită de sub patul lui Voiculescu cotcodăcind vîrtos ca să nu i se observe ciroza penală. Şi mai vedem căţelul, pe Nicuşor Dan, hămăind paşnic şi relaxat la orătănii fiindcă pe el nu-l taie nimeni pentru ciorba şi friptura stăpînilor. Un tablou ludic care pare mîzgălit de un artist amator naiv cu niscai carioci luate din penarul fiului său şcolar.
Dar oare aşa să fie?
Nu mă număr printre cei care caută mereu conspiraţii în spatele unor fapte simple care pot fi explicate pe principiul lamei lui Occam, însă în tabloul campaniei electorale pentru primărie sînt cîteva tuşe fine care lasă semne de întrebare.
Bunăoară, firele care duc spre garda veche de securişti. Cîrstoiu a fost scos din joben de Ciolacu, preşedintele partidului despre care şi pisica bunicii ştie că este, de peste trei decenii, extensia politică a SIE, şi aruncat în poala lui Ciucă, un yesman desăvîrşit al cărui unic rol la şefia PNL e să stea drepţi şi să execute ordine, cu doar două zile înainte de anunţarea candidaturii doftorului de oase. Şi nici n-a fost bine prezentat Cîrstoiu audienţei dornice să afle ce puradel politic a rezultat din incestul celor două partide măritate cu de-a sila prin ordin de zi pe unitate venit d-afară, că publicaţia controlată de un bătrîn securist de nădejde din fosta DIE a purces la o serie de articole care l-au jupuit atît de bine pe Cîrstoiu încît din el a mai rămas spre final, în 18 aprilie, doar codiţa flendurîndu-se din inerţie: “Nu mă retrag, să anunțe Ciolacu că mă retrage”, cu varianta spusă în aceeaşi zi: „Nu, nu mă retrag, nici dacă îmi va cere domnul Marcel Ciolacu.”
La patru zile după, Cîrstoiu era trimis acasă cu pantalonii în vine. După alte doar patru zile, televiziunea Varanului, dovedit turnător la securitate, tot din vechea gardă DIE, se grăbea să prezinte un sondaj în care Nicuşor Dan conducea detaşat în cursă, în formula cu Firea şi Burduja introduşi în joc. Iar după alte două zile, o altă casă de sondare, cunoscută ca fiind a unui personaj aflat pe statul de plată al grupului Intact, lansa un nou sondaj cu cifre la fel de încurajatoare pentru Nicuşor Dan. Iar întrebarea vine firesc: ce l-a apucat pe Voiculescu să dea de pămînt cu Piedone, candidatul propriului partid, cînd ştim toţi tupeul cu care Antenele şi Pieleanu au ştiut mereu să fabrice sondaje de multe ori hilar umflate în favoarea unor candidaţi? De ce Varanul şi-ar sabota prin sondaje omul de casă? Oare fiindcă tocmai pentru asta l-a trimis să cotcodăcească în ograda campaniei electorale?
Şi mai constatăm un lucru. Constatăm că cei doi candidaţi aruncaţi pe ultima sută de metri în competiţie, au amîndoi legături mai mult sau mai puţin vizibile cu fosta DIE.
În cazul Gabrielei Firea, lucrurile sînt la vedere şi ştim cum a crescut sub aripa lui Voiculescu, puternic susţinută de grupul Intact unde i s-a făcut e mediatizare excesivă de-a lungul anilor. De altfel, poate mai merită să ne reamintim şi cum, în plin scandal legat de azilele groazei, partidul lui Varanului anunţa: „În cadrul ședinței Forului de Conducere Colegială, s-a stabilit că la alegerile locale din 2024 pentru funcția de Primar General al Capitalei, Partidul Umanist Social Liberal o va susține pe doamna senator Gabriela Firea”. Comunicatul era semnat de Piedone.
În cazul lui Sebastian Burduja, lucrurile sînt olecuţă mai pitite sub perdea. Tăticul lui Sebastian este fost ofiter de securitate, fapt confirmat de Ponta, el însuşi purtînd pe frunte eticheta SIE. Burduja senior a fost vicepreședinte al Bancorex, CEO al Băncii Române de Credite și Investiții, funcţii pe care nu le-ar fi pupat veci dacă nu ar fi venit din vechea gardă DIE, despre care istoricul Marius Oprea poate povesti destule. A fost și deputat în Parlamentul României în legislatura 1990-1992 pe listele FSN, structura politică de începuturi a securiştilor din informaţiile externe ceauşiste. Cît despre mielul Cîrstoiu, înlocuit de cei doi, şi legătura lui cu un alt om al DIE, naşul Băsescu, s-a scris destul şi nu mai reiau.
Ca să n-o mai lungesc, punînd cap la cap toate aceste lucruri, nu avem cum să nu ne întrebăm cît este prostie şi cît este strategie în povestea electorală de la Bucureşti. Şi mai ales cît de importante sînt cele zece miliarde de lei buget care trebuie să ajungă în buzunarele băieţilor deştepţi, aşa cum au ajuns mereu, indiferent de cei care au condus primăria. Fiindcă afacerile primăriei capitalei şi ale primăriilor de sector sînt, aşa cum puţini ştiu, transpartinice şi se transferă nealterate de la un mandat la altul, fie că vorbim despre firme de ridicare a maşinilor parcate ilegal, fie că vorbim despre panseluţe, borduri, construcţii, asfaltări şi ce mai vreţi. Poate cel mai bun exemplu îl reprezintă cele 25 de companii municipale înfiinţate de Firea, în care au fost angajaţi aproape 20.000 de oameni, de care Nicuşor nu s-a atins, deşi a promis în campania trecută desfiinţarea lor integrală. Cîteva au intrat singure în faliment, dar jumătate dintre acestea, cele mai importante şi în care regăsim nume de acoperiţi ai serviciilor, sînt în continuare active.
Altfel spus, am asistat cumva la un joc al unor securişti bătrîni pentru ca Nicuşor Dan, un om extrem de convenabil pentru sistem prin docilitatea lui absolută, să primească şi al doilea mandat? Scriam în urmă cu ceva timp pe facebook, argumentat, faptul că ceea ce se întimplă acum în spectacolul electoral pentru capitală nu are legătură cu Iohannis şi că asta-i o prostie scoasă de nişte unii care vor să pară inteligenţi şi informaţi. Iohannis este şi el doar un amărît de executant a cărui unică treabă e să stea cuminte, să transmită mai departe ce i se spune şi se plimbe prin lume. Da, sînt perfect de acord cu cei care au afirmat că de peste ocean s-a dat ordin de linişte pe ţară, însă americanii nu stau să facă politicului autohton scheme cu buline şi liniuţe despre cum să se şi realizeze acest lucru. E treaba politicienilor noştri şi, după cum se iţeşte din cînd în cînd în lumina presei, a serviciilor noastre de informaţii. Iar Washingtonul şi Bruxellesul nu se amestecă în chestiuni interne cum ar fi, în cazul de faţă, rufele primăriei capitalei. Dacă PNL şi PSD ar fi mers din start cu proprii candidaţi, al doilea mandat al lui Nicuşor Dan ar fi fost greu de asigurat, fiindcă Firea, de exemplu, ar fi stat ameninţător de bine în sondaje, la fel şi PSD şi PNL. Iată însă că o alianţă de faţată compromisă prin aparente ezitări şi erori, un candidat de băşcălie, necredibil, precum Cîrstoiu, făcut ţăndări în presă, doi candidaţi ciufuliţi de partidele lor, precum Firea care a pierdut serios procente de încredere cînd a pupat poalele lui Ciolacu după ce a fost ţinută cu miştocăreală maximă să chibiţeze pe centura candidaturilor, şi un neica-nimeni Burduja, ambii puşi să strîngă voturi pentru candidatul de băşcălie, iar acum un Piedone aruncat de stăpîn pe locuri perdande în sondaje şi probabil trimis la coada lor prin cîteva viitoare articole de presă bine lansate, toate acestea însăilate într-o circotecă bine gîndită au asigurat drum lin spre al doilea mandat lui Nicuşor Dan. Un Nicuşor Dan nu numai perfect docil, dar care nu s-a lăcomit să-şi bage mîinile în banii destinaţi cui trebuie şi nici n-are clanuri să le suie în funcţii ca să le deranjeze pe cele deja plantate în primărie. Un Nicuşor Dan care nu a fost şi nici va fi atacat serios de nici unul dintre cei trei contracandidaţi sau de presa cu epoleţi. Pe scurt, un joc deloc complicat, ca să pară că-i democraţie şi că avem alegeri pe bune.
Dar poate-s eu acum conspiraţionistă şi mă înşel. Poate pur şi simplu trăim în ţara proştilor.
