Există viață după alegeri? După alegerile anulate, când circulau numeroase glume pe internet cu textul „adică… m-am certat degeaba cu neamurile”, uite că am mai avut un „prilej” să ne scoatem ochii între noi.
În România, dezbaterea publică a ajuns să semene tot mai mult cu o luptă de box verbal, în care cel mai vocal câștigă, nu cel mai argumentat. Ne grăbim să împărțim oamenii în „ai noștri” și „dușmanii poporului”, iar în acest peisaj polarizat, dialogul real, calm și rațional e un lux. Sau, mai grav, o slăbiciune.
Alegerile au trecut, dar ecourile lor încă se aud pe rețele, în cafenele și, bineînțeles, la colțul internetului unde se dezbate cu patos, dar fără argumente. Nicușor Dan a câștigat. George Simion a pierdut. Și ambele tabere sunt, în felul lor, convinse că au avut dreptate.
Susținătorii lui Nicușor Dan au jubilat. S-a vorbit despre „victoria rațiunii”, despre „Bucureștiul educat care a învins populismul”, despre „o Românie care respiră, în sfârșit, aer civilizat”.
De cealaltă parte, fanii lui George Simion au transformat înfrângerea într-un act de martiraj. „N-au pierdut alegerile, le-au fost furate.” „Românii adevărați n-au fost lăsați să vorbească.” „Sistemul și-a apărat pionul.” Și, evident, conspirația globală nu doarme nici ea. Doar vigilența AUR o mai ține în șah.
În toată această piesă de teatru politic, interpretată cu patos, societatea românească a ratat din nou ocazia să învețe ceva esențial: cum să dezbată. Nu urlând, nu blocând comentariile, nu denunțând orice opinie contrară ca trădare de neam sau dovadă de prostie. Ci discutând. Cu argumente. Cu respect. Cu un minim interes pentru adevăr, nu doar pentru „ai noștri”.
Dar nu. Noi continuăm să credem că dacă cineva nu votează ca noi, nu doar că greșește, ci e o problemă morală, aproape un caz de exorcizat. Câștigătorii au impresia că au primit un certificat de superioritate.
Pierzătorii, că sunt niște profeți neînțeleși. Și în tot acest vacarm emoțional, adevărata întrebare, cum trăim împreună în ciuda diferențelor?, rămâne pierdută printre like-uri, lozinci și meme-uri.
Poate la următoarele alegeri vom învăța nu doar să alegem, ci și să ascultăm. Deși, sincer, nu pariem pe asta.
