Încep acest articol adresându-vă 2 întrebări – pe care nu le-am formulat eu, ci Dr. Wayne D. Dyer – psiholog, scriitor și conferențiar de renume mondial în domeniul dezvoltării personale:
Cine ești?
Cum te descrii?
Și de aici începe distracția! Pentru că, de cele mai multe ori, ne autocaracterizăm folosind niște autodescriptori care ne definesc “dintotdeauna” și care poartă un nume – etichete!
Știți cu toții acele bucățele mici de hârtie care se lipesc pe sticle sau se leagă de pachete, cutii sau alte recipiente și pe care este scris conținutul sau prețul, ori posesorul: sare, zahăr, fasole, Gigel sau Ionel?! Ei bine, fix asemenea hartiute mici cu autodescriptori ni le lipim și noi în frunte:
- Sunt timid
- Nu sunt bună la matematică
- Nu știu să pictez
- Nu am ureche muzicală
- Pare că sunt autist uneori
- Sunt energică
Și lista continuă.
Etichetările sunt una dintre formele de devalorizare pe care ni le putem adresa nouă înșine sau celor din jurul nostru. Căci foarte ușor îi etichetăm pe cei din jurul nostru doar în urma unui comportament sau a unei vorbe spuse într-un moment încărcat emoțional. Însă, așa cum vă spun de fiecare dată – ceea ce vedem în ceilalți, este de fapt în noi. Și dacă devenim conștienți de acest lucru, atunci când etichetăm o persoană ca fiind într-un anumit fel, și nu separăm comportamentul punctual, este un bun punct de plecare în a vedea ce anume din noi se manifestă conform etichetei puse. În ce context noi ne percem sau nu ne dăm voie să fim precum eticheta pe care o punem altora?
Un autor celebru spunea la un moment dat – “O dată ce îmi pui o eticheta, m-ai negat!”
Etichetările provin din trectul nostru, al fiecăruia în parte – fie că ni le-au pus ceilalți și noi le-am preluat ca fiind adevărate, fie că ni le-am pus singuri:
- Este sensibilă ca tatăl ei
- Țipă ca mama ei
- Așa e ea…timidă!
- Ea are ritmul ei…!
- Nu are talent la desen!
- Nu știe să danseze
- Sunt rușinos
- Sunt antisocial
Atunci când folosim etichetări putem cădea foarte ușor în 2 capacane:
– Pe de-o parte putem ne lăsăm identificați de o eticheta și să facem orice să ne ridicăm la nivelul ei. În acest caz pierdem din vedere potențialul nostru și ne lăsăm definiți de o autocaracterizare, astfel că ajungem să ne negăm Sinele.
– Pe de altă parte – putem să ne ascundem cu brio în spatele etichetărilor pe care ni le-am lipit și însușit singuri – pentru că ne-a fost confortabil la un moment dat – și să le folosim în continuare ca scuză pentru a refuza dezvoltarea proprie și pentru a face schimbări în viața noastră.
Tu, cine ești? Cum te descrii?
