Suntem un popor care de-a lungul istoriei și-a sabotat propriile valori. În acest sens avem numeroase exemple, printre care Brâncuși, Eliade, Cioran, etc. Studiile arată că suntem pe podium într-un top legat de obsesia competiției cu celălalt, al înclinației spre competiție toxică. Care generează derapaje etice și morale.
Așa a apărut haterul. Conform Urban Dictionary: Hater – O persoană care nu se poate bucura de succesul alteia, astfel încât devine un scop pentru ea expunerea defectelor persoanei de succes.
E vorba de acea masă critică de oameni, care în micimea lor intelectuală, frustrați, primitivi, lipsiți de spiritualitate, brutalizați de nevoi, copleșiți de dorințe imposibile, folosesc rețelele de socializare pentru a defula.
Amintesc în acest sens experimentul Marinei Abramovic, pionieră în arta performativă și experimentală. În 1974, Abramovic și-a propus să descopere cât de departe poate împinge limitele corpului. „Rhythm 0” a fost un performance desfășurat în Studio Morra din Napoli, în care publicul a fost invitat să facă orice dorește cu Abramovic. Ea a stat nemișcată în spatiul expozițional. Pe masa din fața ei erau așezate 72 de obiecte, printre care un pistol cu un singur glonț, o bară de metal.
O bucată de pâine, struguri, vin, foarfece, un trandafir sau o pană. Singurele instrucțiuni pe care artista le-a lăsat erau scrise în fața ei: „Sunt 72 de obiecte pe masă pe care le puteți folosi pe mine oricum doriți. Eu sunt obiectul. În timpul acestei perioade, îmi asum în intregime responsabilitatea a ceea ce se va întampla. Durata: 6 ore.”
La început invitaţii au tratat-o pe artistă cu respect, parfumând-o, dându-i cu miere, să miroasă floarea sau gâdilând-o. Însă, în timp, lucrurile au luat-o razna. Participanții la experiment i-au tăiat cu foarfeca hainele Marinei, după care au înţepat-o cu cuiele. Ba unul dintre invitaţi i-a gustat sângele. Iar punctul culminant a fost în momentul în care un participant a luat revolverul şi a vrut să tragă în Marina. Atunci artista s-a mişcat, iar toţi invitaţii au fugit din sală.
Atât invitații, cât și realizatorii de emisiuni sunt supuși unui experiment similar cu cel al Marinei Abramovic. Cu care haterii (publicul Marinei) fac ce vor.
Unii dintre cei care postează pe social media doar îi “gâdilă cu pana” pe participanții reality-show-urilor. Alții îi „dau cu miere” sau „pulverizează parfum” în comentarii. Însă, câțiva, că sunt persoane reale, fictive, troli sau hateri, folosesc „forfeca”. Ba chiar „cuiele” şi „revolverul”.
Opera Marinei Abramović explorează arta corporală, de rezistență și feministă. Relația dintre interpret și audiență, limitele corpului și posibilitățile minții. Preocupată de relațiile interumane și de modul în care influența unui om asupra altuia poate fi nocivă, ba chiar letală, Abramović a rezistat durerii, epuizării și pericolului, în detrimentul transformărilor emoționale și spirituale.
Important e cum să facem să ajungă mesajele Marinei Abramovic și la hateri, acea masă critică de oameni care defulează pe rețelele sociale.
