În cotidianul Yedioth Ahronoth (Ultimele ştiri), analistul Ben-Dror Yemini dă glas unei dileme la ordinea zilei în Israel. În articolul “Netanyahu trebuie să aleagă între Biden şi Ben-Gvir”, semnalând că în campusurile studenţeşti din Statele Unite antisemitismul (mai exact antisionismul) creşte, constată că “majoritatea americanilor susțin în continuare Israelul. Problema este că mulți israelieni trăiesc într-un fel de realitate alternativă, crezând că Israelul nu are nevoie de asistență externă pentru a se susține într-o vecinătate atât de dură. Este obligatoriu să ne amintim că fără niciun sprijin american Israelul s-ar afla într-un pericol existențial”.
Într-o formulare mai tăioasă, asupra aceluiaşi lucru avertizase şi Nassim Taleb (”Lebăda neagră”, “Antifragil” – am citat doar două dintre cărţile care l-au făcut remarcat şi în România) avertizase într-un interviu recent: “Israelul este un stat fragil, puternic dependent de Occident, în special de SUA. O companie care depinde de un client mare este una fragilă. Există o stabilitate iluzorie, dar riscul este evident – compania va cădea în cele din urmă, cândva în viitor. Această situaţie ar putea apărea din cauză că marele client ar putea opera o schimbare a managementului sau s-ar putea confrunta cu o serie de probleme”.
Editorialistul de la Yedioth Ahronoth încearcă să ne încredinţeze, totuşi, de faptul că “neînțelegerile dintre guvernele israelian și american sunt ceva firesc și nu orice cerere a SUA ar trebui îndeplinită automat ca și cum însuşi Moise ar fi coborât de pe munte cu cele 10 porunci”. Evident, lucrurile nu stau aşa. Administraţia Biden a fost cea mai permisivă dintre toate în acest război din Gaza, care a depăşit ca durată celelalte descinderi ale Armatei israeliene în Fâşie.
Pe de altă parte, ideea lui Ben-Dror Yemini din titlu trebuie uşor îndreptată: Netanyahu trebuie să aleagă între Biden şi Bibi. E limpede că se va alege pe el însuşi şi că va face orice ca războiul să continue.
Itamar Ben-Gvir, ministrul Securităţii Naţionale şi unul dintre liderii coaliţiei de extremă dreapta aflată la guvernare, i-a spus-o clar premierului, public şi nu o dată: dacă războiul încetează, dacă acceptă pauza umanitară negociată la Paris, cu medierea Egiptului şi Qatarului, coaliţia se rupe şi ţara se îndreaptă spre anticipate. Ceea ce pentru şeful Executivului şi Comandantul Armatei înseamnă sfârşitul carierei politice şi mai mult ca sigur sfârşitul libertăţii.
Acelaşi Ben-Gvir care a avut grijă ca – înainte cu o zi de cel mai recent turneu în regiune al Secretarului de Stat Antony Blinken (demarat luni 5 februarie) – să îi reproşeze preşedintelui Biden, într-un interviu din Wall Street Journal, că n-a sprijinit suficient Israelul: “În loc să ne ofere sprijinul său total, Biden este ocupat să ofere ajutor umanitar și combustibil [pentru Gaza], care se duc către Hamas”.
60 la sută dintre ajutoare – a estimat Netanyahu ieri, într-o conferinţă de presă organizată după întâlnirea cu Blinken – ajung în mâna Hamas. În aceeaşi conferinţă de presă, premierul i-a “lămurit” pe toţi cei care mai aveau îndoieli: el are ostatecii în suflet, dar războiul va continua. A opri războiul, a spus, “înseamnă a te preda”.
