1. Estonia și Letonia au anunțat că sprijină candidatura lui Mark Rutte la șefia NATO. Mai înainte în numele SUA, ambasadoarea americană la NATO, a precizat că țara sa pariază mai departe pe Mark Rutte. Despre Klaus Iohannis, care s-a autopropus la șefia NATO, ambasadoarea s-a mulțumit să-i ureze Toate cele bune. Concomitent, instituții media din Vest au critica inițiativa României catalogînd-o ca o tentativă de divizare NATO, exact acum, cînd organizația are mai mult ca niciodată nevoie de imaginea unității.
Se face în curînd o lună de zile de cînd Klaus Iohannis, provocînd un șoc național, a anunțat într-o declarație de presă cu valoare de Mesaj adresat Națiunii, că a decis să se înscrie în cursa pentru șefia NATO.
De atunci am scris și vorbit în numeroase rînduri despre această inițiativă bizară, atît prin raportare la Statutul NATO, care cere negocieri diplomatice discrete, cît și prin raportare la condiția de slugă eternă a lui Klaus Iohannis față de SUA.
Punînd capăt uimirii, am semnalat că n-a fost vorba de un simplu anunț privind înscrierea discretă în cursă, ci de transformarea procesului de negocieri secrete într-o întrecere publică spectaculoasă. Klaus Iohannis și-a justificat decizia prin nevoia ca în NATO să aibă un cuvînt de spus și Estul, și-a publicitat programul (și în acest caz o premieră), și a insistat pe nevoia ca o țară de importanța României să poată pretinde șefia NATO.
Caracterul absolut neobișnuit al înscrierii în cursă m-a făcut să cred în ambiția lui Klaus Iohannis de a fi declanșatorul unei dezbateri aprinse în cadrul organizației. Pentru prima oară un lider de țară NATO avansa o viziune proprie asupra organizației în speranța că ea va declanșa un uragan benefic în prea înțepenita Alianță militară.
În luna care a trecut n-am sesizat nici măcar o adiere stîrnită de intervenția lui Klaus Iohannis, d-apoi un uragan. Cîteva țări cîrtitoare – Ungaria, Turcia – s-au pronunțat doar în legătură cu candidatura lui Mark Rutte. Nici un cuvînt despre autopropusul Klaus Iohannis și cu atît mai puțin despre ideile sale privind conducerea organizației. Nici pe plan intern inițiativa n-a declanșat o dezbatere. E mai mult decît semnificativ că aniversarea a 20 de ani de la admiterea noastră în NATO n-a fost un prilej de a dezbate la nivel național punctul de vedere românesc prezentat de Klaus Iohannis.
O tăcere semnificativă s-a manifestat și în ce privește cursa. Are vreo șansă Klaus Iohannis? E posibil ca inițiativa sa să ducă la renunțarea la Rutte? America mai pariază pe Rutte?
S-a crezut, plecînd de la această tăcere, că inițiativa lui Klaus Iohannis i-a fost sugerată președintelui de Marile Puteri, în efortul de a găsi un al treilea candidat, care să întrunească consensul.
Tăcerea asta s-a întrerupt marți, 2 aprilie 2024. Ambasadoarea americană la NATO a anunțat continuarea sprijinului pentru Mark Rutte în competiția cu Iohannis.
Două țări baltice – Estonia și Letonia – au anunțat sprijinul pentru Mark Rutte.
Klaus Iohannis și-a justificat inițiativa prin nevoia ca fostele țări comuniste să fie reprezentate la nivelul conducerii NATO. Două foste țări comuniste n-au dat nici o atenție pledoariei lui Klaus Iohannis. Ele n-au suflat un cuvînt despre viziunea României, despre candidatul Iohannis, declarîndu-și opțiunea pentru Mark Rutte.
După eșecul care a fost lipsa de interes a țărilor NATO pentru viziunea lui Klaus Iohannis se conturează eșecul care e opțiunea pentru un alt concurent, Mark Rutte.
Imediat după anunț, în seara lui 12 martie 2024, ne întrebam ce l-a apucat pe Klaus Iohannis?
Ne-am zis că știe el ce știe o dată ce se lansează într-o astfel de inițiativă bizară.
La începutul lui aprilie, după aproape o lună de la anunț, avînd în vedere reafirmarea sprijinului occidental pentru Rutte ne întrebăm din nou:
Ce l-a apucat pe Klaus Iohannis?
Răspunsul e dat declarația lui Klaus Iohannis că deși Mark Rutte e preferat de 28 de țări membre, el nu se retrage.
La concursurile de Miss concurentele care nu cîștigă nimic se mîndresc toată viața cu faptul c-au concurat.
Klaus Iohannis știe că n-are nici o șansă.
El concurează însă nu ca să cîștige.
Concurează ca să se mîndrească apoi toată viața că a fost candidat la șefia NATO.
Și o să-și facă și carte de vizită corespunzătoare:
Pe ea va scrie cu litere aurite Fost Candidat la șefia NATO.
2. Israel a atacat cu rachete consulatul iranian de la Damasc din incinta ambasadei, ucigînd 7 persoane, inclusiv pe șeful Corpului Gărzilor Revoluționare.
Indiscutabil, atacul comis de Israel e o încălcare brutală a legilor diplomatice nu numai din istoria modernă, dar și din Istoria Lumii. Din toate timpurile, clădirile diplomatice au fost considerate sanctuare. Uciderea solilor a fost considerată o crimă pînă și la triburile sălbatice. Ar fi fost de așteptat ca Uniunea Europeană să condamne atacul, în virtutea acestor legi. UE s-a mulțumit să îndemne la reținere din partea Iranului. Altfel spus, Iranul, lovit în chip ilegal, trebuie să fie atent la reacții, nu Israelul.
Ce l-a apucat pe Beniamin Netanyahu?
Răspunsul e simplu:
Premierul Israelului vrea extinderea războiului din Orientul Apropiat. După șase luni Operațiunea din Gaza s-a dovedit un eșec. Peste 30.000 de civili au fost uciși. O țară întreagă a fost transformată în ruine. Prețul pe plan internațional e uriaș. Ar fi meritat – hai să admitem! – dacă Hamas ar fi fost distrusă.
S-a distrus imaginea Israelului în lume, nu însă Hamas.
În aceste condiții, confruntat cu uriașe probleme interne, Netanyahu are nevoie ca de aer de explozia întregului Orient Apropiat. El vede singura salvare a sa într-un Război Israelo-Iranian. A atacat consulatul sperînd că Iranul va răspunde prin atacarea Israelului.
Iranul a jucat înțelept.
N-a reacționat violent.
Asta-l scoate din minți pe premierul israelian.
Și un om scos din minți e în stare de orice.
3. Cei patru candidați cît de cît importanți pentru Capitală au început campania electorală.
Ce se poate spune din cele întîmplate pînă acum?
Candidatul PSD-PNL, Cătălin Cîrstoiu, nu convinge.
Încă.
Spunem încă pentru că mai sînt două luni pînă la alegeri, timp în care se pot întîmpla multe.
Îndeplinește ritualul de candidat, dar nu reușește să treacă de la imaginea de manager de spital la cea de manager de Capitală.
Deși se spune că s-a decis candidatura lui încă din noiembrie anul trecut, imaginea e cea de doctor renumit care a acceptat cu greu să-și scoată halatul și să-și îmbrace uniforma de politician.
Cred că PSD și PNL pariază mai puțin pe campanie și mai mult pe punerea în mișcare, pe 9 iunie 2024, în Ziua votului, a celor două armate electorale la simplul ordin de a vota candidatul, fie acesta și stîlpul porții.
