2 Februarie, Ziua ursului sau Stretenia, în credința populară. Tradiții și obiceiuri de sărbătoarea Întâmpinării Domnului, când se spune că ursul iese din bârlog şi îşi priveşte umbra.
Legenda ursului spune că odată, ieşind Dumnezeu la plimbare şi întâlnind un urs în cale, l-a întrebat: „Ursule, de când te-am făcut eu pe tine, ai mâncat vreodată miere?” Ursul, dând din umeri, i-a răspuns că nu ştie ce e mierea şi nici n-ar vrea să mănânce aşa ceva.
Supărat, Dumnezeu l-a trimis pe Sfântul Petre să-l ia de urechi şi să-l bage puţin cu nasul într-un stup cu miere. Sfântul Petre l-a apucat pe urs de urechi să-l ducă la un stup. Ursul s-a opus şi, tot trăgându-se înapoi, i s-au rupt urechile. Sfântul Petru l-a apucat atunci de gât, l-a târât până la stup şi l-a vârât cu botul în miere. Văzând că e bună, ursul a început s-o mănânce cu lăcomie, fără a mai lăsa şi albinelor.
Când a văzut atâta lăcomie, Dumnezeu i-a poruncit Sfântului Petre să-l alunge de la stup. Dar ursul nu s-a dezlipit de mierea dulce a stupului. Pentru a-l îndepărta, Sfântul l-a apucat de coadă şi, tot trăgând cu putere, a rămas cu ea în mână. De atunci a rămas ursul fără coadă şi cu urechile scurte.
Stretenia sau Ziua Ursului are dată fixă și se sărbătorește în fiecare an pe 2 februarie. Calendarul creştin ortodox, la această dată prăznuieşte Întâmpinarea Mântuitorului Iisus Hristos.
Oamenii satelor, necunoscând sensul cuvântului Stretenie (care este traducerea slavonă a sărbătorii creştine Întâmpinarea Domnului), au botezat cu acest nume divinitatea meteorologică a cărei fire contradictorie se reflectă în schimbările climatice ce le hotărăşte de ziua ei: dacă este iarnă grea, aduce primăvara şi căldura; dacă este timp frumos şi primăvăratic, întoarce iarna şi frigul etc. (Bucovina, Moldova).
În ziua Ursului, dovadă a caracterului său divin, nu i se spune acum pe nume, urs, iar prin locurile lui obişnuite de trecere i se lăsa, de obicei, o pulpă de viţel. Dacă, totuşi, trebuia să i se pronunţe numele, i se zicea, cu respect, ăl Bătrân, Moş Martin, Moş.
Conform tradiţiei, Ursul ar ieşi în ziua lui din bârlog să-şi privească umbra pe zăpadă. Dacă este frig, ceaţă şi nu-şi vede umbra, îşi dărâmă bârlogul, trage un joc, merge la râu şi bea o gură de apă şi-şi vede de treburi prin pădure.
Din contră, dacă timpul este frumos, e soare şi-şi vede umbra pe zăpadă, intră din nou în bârlog, pentru că iarna va mai dura 40 de zile.
Schimbarea anotimpurilor, indicată de urs prin dispariţie iarna şi apariţie bruscă primăvara, este unul dintre motivele pentru care acesta se numără printre animalele-oracol, de prevedere şi orientare în timp, conform lucrării ”Sărbători şi obiceiuri româneşti”, scrisă de Ion Ghinoiu.
Agricultorii ştiu cum va fi vremea după comportamentul ursului şi pot face prognoza timpului optim al culturilor de peste an. La Stretenie sau Ziua Ursului timpul este favorabil pentru observaţii meteorologice şi astronomice, pentru prorocirea belşugului viţei de vie şi pomilor fructiferi.
În credinţele, basmele şi legendele populare, ursul apare ca o fiinţă foarte ciudată a pădurii: fată puii iarna, în timp ce alte vietăţi aşteaptă anotimpul călduros; dacă timpul e frumos, intră în adăpost; dacă este urât, îşi reia activitatea prin pădure; dacă găseşte punte peste râu, o strică; dacă n-o găseşte, dărâmă un copac şi pune punte, etc.
Oamenii au asociat comportamentul ursului, real sau imaginar prezentat de folclorul românesc, cu timpul capricios de la sfârşitul iernii şi începutul primăverii, aşa cum Baba Dochia este răspunzătoare de zilele schimbătoare de la începutul lunii martie.
Martinii de iarnă
Primele trei zile ale lunii Februarie sunt dedicate acestor divinităţi preistorice, numite Martinii de Iarnă, patroni ai urşilor. Cea mai puternică şi mai periculoasă dintre ele, Martinul cel Mare, este sărbătorită în ziua de 2 februarie.
În calendarul popular, ursul este prăznuit de mai multe ori pe an, vara la 1 august de Macavei, toamna la Martinii de toamnă ( 12-14 noiembrie) și iarna la Martinii de iarnă (1-3 februarie).
Dacă Macaveiul urșilor din vară reprezintă împerecherea lor, împuiatul urșilor, Martinii de iarnă coincid cu finalul perioadei de gestație când ursoaicele aduc pe lume unul sau doi ursuleți. Martinii de iarnă sunt 3 la număr și se țin la 40 de zile după Crăciun.
În Muntenia și Oltenia aceștia coincid cu Filipii de Iarnă. Martinii de iarnă se serbează contra jivinelor, pentru a nu ataca stâna și a nu strica turmele.
În tradițiile precreștine ale poporului nostru, ursul era asemuit cu o zeitate cu rol totemic atât datorită mersului biped cât și datorită masivității, fiind cel mai mare și cel mai puternic animal din pădurile noastre.
Pentru protecţia vitelor de fiarele pădurii, ei erau respectaţi, mai ales în mediile pastorale din Banat, prin interdicţii de muncă. În unele sate de munte, copiilor născuți în aceste zile li se punea numele de urs, Ursul sau Martin, tocmai pentru a fi puternici ca ursul și ocoliți de boli toată viața. În zonele rurale copii sunt unși cu grăsime de urs pentru a fi la fel de puternici ca aceștia în fața bolilor.
Ursul este considerat în tradiția strămoșească ca fiind un animal tămăduitor.
De asemenea, este bine ca azi mamele ai căror copii sunt bolnavi, să dăruiască ceva de îmbrăcat copiilor săraci. Acest lucru aduce bucurie și alungă boala din familiile generoase.
