Lumânările din brad, magia sărbătorilor, darurile lui Moș Crăciun pentru copiii de toate vârstele și lumina ce adună familiile in jurul bradului de Crăciun!
Astăzi vom depăna la canal33.ro povestea lumânărilor din bradul de Crăciun, o legendă plină de învățăminte și de umor.
Se spune că într-o noapte de Ajun, un spiriduș năzdrăvan a vrut să-i facă o farsă lui Moș Crăciun.
El a intrat pe furiș în atelierul Moșului și a schimbat toate lumânările pe care Moș Crăciun le pregătise pentru a le dărui copiilor cuminți. Spiridușul a pus în locul lor niște lumânări magice, care aveau puteri nepământești.
Unele lumânări erau vorbitoare, altele cântau, altele dansau, altele își schimbau culoarea, unele se transformau în mici artificii.
Spiridușul s-a ascuns și a așteptat să vadă ce se va întâmpla.
Se pare că Moș Crăciun trudise singur la împachetarea cadourilor și nu și-a dat seama de schimbare, așa că a încărcat lumânările în sania lui, apoi a plecat să împartă cadourile pe care copiii din toată lumea le așteptau cu atâta nerăbdare.
Când a ajuns la prima casă a lăsat darurile copiilor și a prins o lumânare pe o creangă din brad.
Se grăbea Moșul, avea multe daruri de împărțit.
Dar, când copiii s-au trezit dimineața, nu le venea să creadă ochilor: lumânarea se aprinsese singură și începuse să vorbească, îi făcea să râdă, le spunea glume și povești și au stat copiii toată ziua lângă brad, bucuroși nevoie mare de așa dar magic.
La a doua casă, Moș Crăciun a lăsat o altă lumânare în bradul de Crăciun și a plecat mai departe.
Când copiii s-au trezit dimineața, din brad se auzeau duioase colinde. Lumânarea se aprinsese singură și începuse să cânte colinde.
Au ascultat copilașii cât era ziua de lungă și se mirau părinții lor, că nicicând nu-i mai văzuseră cuprinși de așa cumințenie.
Și pe la toate casele pe unde a mers, Moșul a lăsat lumânări în brazii de Crăciun, și legenda spune că fiecare lumânare era înzestrată cu o putere magică diferită, o bucurie atât de mare că toți copiii erau în culmea fericirii.
Nimeni nu știa, de fapt, că spiridușul năzdrăvan schimbase acele lumânări doar ca să-I facă o farsă Moșului.
Și tare se amuza spiridușul văzând reacțiile copiilor, și se simțea mândru de farsa lui.
Dar când a ajuns la ultima casă, spiridușul a avut și el o surpriză. Moș Crăciun a lăsat pe creanga bradulului ultima lumânare.
Era chiar lumânarea spiridușului, lumânarea cea mai magică dintre toate.
Celui ce aprindea această lumânare i se îndeplinea o dorință ascunsă, se putea tranforma în ceea ce își dorea cel mai mult.
Curios, spiridușul a aprin lumânarea pe ascuns, ca să vadă ce putere are, dar când a făcut asta, s-a transformat chiar el într-o lumânare. Pare-se că toată bucuria pe care o simțise văzând cum copiii aprind lumânarile cu puteri secrete și magice, îl făcuseră să-și dorească cel mai simplu lucru din lume: să aducă Lumină și bucurie în sufletul copiilor.
Lumânarea lui avea darul de a fi „doar” o simplă lumânare.
Când copiii din această casă s-au trezit dimineața, au văzut în bradul lor lumânarea spiridușului. Ea nu putea să vorbească, să cânte, să danseze, să schimbe culoarea sau să facă artificii.
Era doar lumina, și nimic mai mult. Moș Crăciun îl transformase pe spiriduș într-o lumânare care de atunci, spune legenda, a rămas aprinsă mereu în bradul de Crăciun.
Era cea mai frumoasă și cea mai veselă lumânare din lume, arunca în brad sclipiri feerice. Își îndrepta lumina spre globulețele dintre crengi și le făcea roșii în obraji, se hârjonea cu globulețele albastre care scânteiau în noapte, făcea bradul să lucească în magie de basm.
De atunci se obișnuiește să se pună lumânări în bradul de Crăciun, ca simbol al magiei și al bucuriei. Ele ne amintesc să nu uităm niciodată să fim copii, să rămânem mereu generoși și veseli, să nu-i uităm pe cei nevoiași și să ne bucurăm de Crăciun și de darurile sfinte.
