Conform traditiei, babele sunt personaje ale mitologiei populare romanesti, care apar la inceputul lunii martie pentru a vesti venirea primaverii.
Zilele babelor este o tradiție ce se întinde pe tot cuprinsul românesc și se desfășoară de pe 1 și pâna pe 9 martie.
În tradiţia populară românească Dochia este o divinitate agrară aflată la vârsta bătrâneţii, care moare şi renaşte simbolic, identificată cu zeiţa Diana din Panteonul roman şi cu Hera şi Artemis din Panteonul grec. Numele l-a preluat de la Sfânta Evdochia din calendarul creştin, sărbătorită tot în ziua de 1 marie. Biserica o aşază în rândul sfinţilor, fiind trecută în calendar la 1 martie. Întrucât ziua de prăznuire i s-a suprapus peste ziua de celebrare a Anului Nou Agrar, oamenii au dat divinităţii agrare numele sfintei.
Românii nu-i spun însă, Sfânta sau Muceniţa ca în calendarul bisericesc, ci Babă, o femeie care aduce zile urâte de la începutul lunii martie, numite Zilele Babei, se ceartă cu ciobanii şi nesocoteşte puterea zeului Marte. Legendele Dochiei ne introduc în atmosfera pastorală a satului românesc.
Babele reprezintă intervalul celor nouă zile ce corespund cu zilele de urcuş ale Babei Dochia cu oile la munte, dedicat plecării iernii şi renaşterii sezoniere a zeiţei agrare, şi a timpului caracteristic în preajma echinocţiului de primăvară.
Legenda de la care pleacă zilele babelor o are în plan principal pe Baba Dochia care, crezând că a venit primăvara, își începe urcuşul pe munte, alături de Dragobete, fiul său.
Tradiţia ne spune că vremea schimbătore de la începutul primăverii, se datorează Babei Dochia care, prinzând-o vremea rea pe munte, îşi dă jos cojoacele îngreunate și udate de ploaie și zăpadă. Dochia se ceartă şi cu ciobanii, care-i spun că încă nu e vremea urcatului la munte, dar şi cu Marte, la care se răstește, furioasă. Supărat, Marte împrumută câteva zile urâte de la fratele lui mai mic, Februarie, cu care o îngheață pe Baba Dochia. Tot legenda spune că Martie nu vrea să-i mai dea fratelui înapoi zilele împrumutate, de unde și vremea capricioasă din primle zile ale lunii.
Prima zi de primăvară semnifică şi intrarea în cele nouă zile ale babelor, când femeile îşi aleg una dintre acestea pentru a vedea cum le va fi norocul peste an.
Legendele Babei Dochia ne introduc în lumea satului românesc, la nelipsitele tensiuni dintre soacră şi noră, care aici redau, metaforic, opoziţia dintre Anul Vechi care moare şi Noul An care se naşte, dintre iarnă şi vară, frig şi căldură, sterilitate şi fertilitate. Precum Ursitoarele care torc firul vieţii pruncului la naştere, Baba Dochia toarce firul anului la naşterea timpului calendaristic, primăvara. Întrucât Mărţişorul este inseparabil de tradiţia Babei Dochia carpatice – zeiţa maternă, lunară şi echinocţială – se poate afirma cu certitudine vechimea multimilenară a obiceiului.
Tradiția spune că femeile își aleg baba, sau mai concret, o zi dintre primele 9 zile ale lunii martie, și așa cum va fi baba pe care femeia o alege, așa va fi și firea ei în anul ce vine. Din bătrâni se spune că așa cum este vremea în ziua aleasă, așa îi va merge și femeii. Dacă vremea este frumoasă iar soarele este sus pe cer, ea va fi voioasă și bună la suflet întreg anul, toate îi vor merge bine. Dacă în acea zi cerul este întunecat, femeia va fi mai degrabă supărăcioasă. Mai mult, se crede că dacă ninge sau plouă în ziua aleasă, anul va fi unul bogat.
Există mai multe modalități prin care se aleg babele. Una dintre acestea se referă la alegerea oricărei babe, între 1 si 9 martie, în timp ce altă tradiție zice că alegerea babei se face în funcție de ziua de naștere. Daca ziua femeii se află între 1 și 9 ale oricărei luni, atunci baba va fi în acea zi. De exemplu, dacă suntem născuți, să zicem, pe 2 mai, baba va fi pe 2 martie. Iar dacă data nașterii este formată din două cifre, baba se alege astfel: dacă cineva este născut pe 15 iunie, ziua în care baba îi pică se calculează astfel 1+5 = 6. Asadar, baba este pe 6 martie. Obiceiurile sunt împărțite, unii etnologi consideră că fiecare român ar trebui să-și aleagă o babă, alții că doar femeile sunt cele care aleg.
Tot din bătrâni se spune că după ultima zi a babei, frigul nu mai are putere, iar în case nu mai este nevoie de foc. De aceea oamenii, în acea zi, curăţă curţile, strâng tot gunoiul la un loc şi îi dau foc, iar apoi sar peste el ca să se afume şi să fie feriţi de orice rele, căci toate relele ard o dată cu gunoiul. Tot pentru asta, femeile afumă prin case.
După zilele capricioase ale Babei Dochia, ar urma alte nouă zile mai blânde, numite zilele moşilor. Dacă în acest interval apar zile friguroase, cu ninsoare, lapoviţă şi vânt, acestea sunt numite, generic, „zile împrumutate”.
