Colindele vestesc solemn venirea pe lume a puncului Iisus, iar copiii reprezintă, se spune, chipul îngerilor care au vestit nașterea Mântuitorului.
Copii fiind, în prag de Crăciun, cea mai mare bucurie era mersul la colindat.
Colindele au un puternic caracter religios, semnificațiile mersului cu colinda ne leagă de trecutul strămoșesc și de poveștile de demult.
Căci numai străbunii noștri au putut atât de bine să împletească cu simplitate și naturalețe poveșile despre soare, luna, înaltul cerului și facerea lumii cu preamărirea lui Dumnezeu și a sfinților, îngerii vestitori și nașterea Mântuitorului.
Totul se desfășoară intr-o atmosferă de poveste, casele își așteaptă colindătorii, este începutul sărbătorilor de iarnă și colindele ne adună laolaltă pentru a aduce bucuria și veselia în casele colindate.
Cete mari, cete mici ne petreceam unii pe alții pe la case, în sus și-n jos după ce porneam, mogâldețe urmărite din loc în loc sau de departe, de ochii câte unui bunic grijuliu.
Eram fericiți și bucuroși să răspândim lumina acestor datini, Steaua vestitoare, simbolul speranței și al bucuriei.
Cu toată grija pe care gospodinele o aveau pentru pregătirile zilelor ce vor urma, ne asteptau si ne ascultau cu drag, cu bucuria și zâmbetul pe chip, pentru a le aduce, așa cum se spune, sănătatea și prosperitatea în case.
Și iată că mai sunt cîteva zile și peste tot va răsuna vestea:
„Astăzi s-a născut Hristos
Mesia chip luminos
Lăudați și cântați,
Și vă bucurați!”
Și am păstrat de atunci tradiția, am primit-o cu evlavie și o ducem mai departe către generațiile ce vor veni.
