Cum ne prezentăm ca și țară în fața propriului popor și a oaspeților de pe alte meleaguri?
Cum păstrăm moștenirea primită de la înaintași și ce facem pentru a îmbogăți acest patrimoniu?
Folosim ce avem? Ce acțiuni și cheltuieli sunt implicate?
Monumentele istorice sunt cele care stabilesc modul, nivelul și forța cu care un popor vrea să se identifice și să le afișeze. Sau s-a identificat, istoric vorbind. Sau și le dorește. Ele sunt cronici, declarații pentru vizitatori și confirmări pentru cei de ai casei, pentru localnici.
Și dacă Vienna înseamnă, deseori, Schònbrunn, Paris se identifică cu Versailles, Petrograd cu Petrovorets, sigur România poate fi asociată cu parcurile-monument Cișmigiu, Copou, Romanescu, Trivale sau vechile gradini botanice sau dendrologice – Simeria, Dragu (SJ). Și cu parcul castelului regal de la Săvârșin. Și cu Parcul Sinaia. Sau cu multe altele!
Despre ce sunt parcurile istorice, care sunt acestea în România, ce le îndreptățește la această titulatură și ‘care este viața lor’ actuală vorbim în ediția de azi emisiunii IMPREUNĂ PENTRU NATURĂ, cu invitatul emisiunii, pasionatul peisagist independent Nicolae Mihail Bogdan, colaborator cu mai multe primarii din România, printre care și București. O emisiune de Paul Gabor-Iliescu.