Ministrul moldovean de externe, Mihai Popşoi, a ținut recent un discurs în cadrul Adunării Parlamentare a Consiliului Europei în care a cerut Federației Ruse să îşi retragă trupele şi muniţiile din regiunea transnistreană și a acuzat autoritățile ruse că încalcă, „consecvent și cinic”, statutul de neutralitate al statului moldovean. În același timp, oficialul moldovean a declarat că poziția Republicii Moldova în privința soluționării conflictului transnistrean rămâne neschimbată: „negocieri pe cale pașnică bazate pe suveranitatea şi integritatea teritorială a statului moldovean în cadrul frontierelor sale recunoscute internaţional”.
Nu este pentru prima oară când autoritățile moldovene cer retragerea trupelor ruse din regiunea transnistreană.
Amintesc, pentru claritate, că în anul 1992, Republica Moldova a pierdut războiul de pe Nistru, drept urmare secesioniștii din stânga Nistrului și-au păstrat controlul asupra regiunii transnistrene. Acest lucru a fost posibil grație Armatei a 14-a a URSS, dislocată acolo și care, în război, s-a alăturat secesioniștilor. Ajutorul acordat de către trupele Armatei a 14-a forţelor separatiste şi transferul masiv de arme şi muniţii din arsenalul acestei Armatei către separatişti a făcut ca Armata moldovenească să se afle într-o situaţie de inferioritate, ceea ce a împiedicat-o să restabilească controlul asupra regiunii transnistrene.
În Acordul de reglementare pe cale pașnică a conflictului din regiunea transnistreană, semnat în anul 1992 de către președinții Mircea Snegur și Boris Elțin, se afirmă printre altele că, „toate chestiunile referitoare la statutul forțelor armate ruse și la retragerea acestora pe etape de pe teritoriul Republicii Moldova se vor discuta în cadrul procesului de negocieri dintre Republica Moldova și Federația Rusă”.
Între timp, Armata a 14-a a Federației Ruse s-a transformat în mod unilateral în Grupul Operativ al Trupelor Ruse și a preluat atât misiunea de pacificare, cât și asigurarea pazei depozitul de muniții de la Cobasna.
Chiar dacă Federația Rusă nu a recunoscut independența și suveranitatea regiunii transnistrene, ea este privită mai mult decât un teritoriu prietenos – autoritățile ruse au acordat/acordă susținere financiară regimului separatist de la Tiraspol iar foștii militari ai Armatei a 14-a, au primit/primesc pensie din partea Ministerului rus al Apărării.
Solicitarea domnului Popușoi, făcută în cadrul unei organizații internaționale din care Federația Rusă s-a retras, este cunoscută de către cei trei mari actori internaționali implicați în reglementarea conflictului transnistrean – Federația Rusă, Ucraina, Statele Unite și Uniunea Europeană.
La finalul primului deceniu al anilor 2000, sub auspiciile OSCE, inclusiv ca rezultat a Declarației OSCE de la Istanbul, din 1999, prin care Federația Rusă se angaja la evacuarea munițiilor, iar o parte a armamentului și munițiilor dislocate la Cobasna au fost evacuate către proprietar.
În spațiul public, nu există informații actualizate referitoare la cantitatea de muniții și armament rămasă în depozitul de pe malul Nistrului, se știe doar că acolo există și muniții vechi, netransportabile, care trebuie distruse la fața locului. Știm acest lucru din comunicatul de presă venit în rezultatul întâlnirii de la Chișinău, din august 2019, a ministrului rus al Apărării, Serghei Șoigu, cu ministrul moldovean al Apărării, Pavel Voicu. Potrivit acestui comunicat, printre cele care s-au discutat au fost și aspecte dedicate distrugerii munițiilor netransportabile aflate în acest depozit.
Evenimentele care au urmat – pandemia și războiul din Ucraina – au suspendat procesul de distrugere al munițiilor netransportabile aflate în depozitul de la Colbasna.
Pe de altă parte, comentatorii politici de la Tiraspol salută prezența militarilor ruși în regiunea separatistă și afirmă că aflarea lor acolo este o garanție a existenței statului transnistrean. Dacă facem trimitere la Max Weber și la teoria lui despre monopolul de exercitare a forței ca o caracteristică a unui stat, regiunea transnistreană este altceva decât Republica Moldova.
În partea stângă a Nistrului instituțiile de forță de la Chișinău nu își pot exercita mandatul, dar cele două maluri de Nistru sunt interdependente. De exemplu, întreprinderile existente în regiune nu pot face export decât în baza ștampilei vamale a statului moldovean, iar o bună parte din energia electrică necesară statului moldovean este procurată de acesta de la centrala termoelectrică din Cuciurgani, aflată pe teritoriul secesionist. Pe culoarele politicii de la Chișinău și Tiraspol se înțelege că într-un viitor nu foarte îndepărtat cele două capitale vor ajunge la o înțelegere, fie ea și din interes.
La începutul lunii aprilie, la Chișinău, a avut loc o conferință internațională dedicată politicilor de reintegrare ale statului moldovean cu regiunea transnistreană, dar de la această manifestare au lipsit reprezentanții regiunii separatiste. În schimb, la Chișinău au fost prezenți experți locali și europeni care au discutat aspecte ale acestei reglementări.
Șeful administrației de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, a declarat că organizatorii acestui Forum de reintegrare nu au invitat reprezentanții regimului separatist să participe la el. „Noi nu am fost invitați, au considerat că nu este necesar”, a spus liderul separatist, la o întâlnire cu delegația Uniunii Europene, avută la Tiraspol. Pe de altă parte, vicepremierul moldovean pentru reintegrare, Oleg Serebrian a spus că la reuniunea de la Chișinău au fost invitați reprezentanți ai societății civile din regiunea transnistreană și că evenimentul a fost unul public.
Principala concluzie a acestei conferințe internaționale a fost expusă de vicepremierul moldovean Serebrian, care a subliniat lucruri evidente: că dosarul de reglementare a conflictului transnistrean depinde de evoluția războiului din Ucraina și că integrarea regiunii separatiste în Republica Moldova ar trebui corelată cu integrarea europeană a statului moldovean.
Oficialii Uniunii Europene și ai Statelor Unite, prezenți la conferință, au subliniat și ei că schimbările regionale generate de războiul din Ucraina își vor pune amprenta asupra procesului de rezolvare a diferendumului transnistrean și că status quo-ul existent nu poate dura la nesfârșit.
Ambasadorul cu misiuni speciale al Ucrainei, responsabil de dosarul transnistrean a fost mai categoric în afirmații și a spus că, la Kiev nu se vede posibilă continuarea unui dialog la masa de negocieri în formatul 5+2 cu Rusia. În viziunea Ucrainei, singura soluție acceptabilă este obținerea de către Chișinău a controlului juridic asupra regiunii.
Ce înseamnă 5+2? Este vorba de Republica Moldova și regiunea transnistreană, care sunt desemnate drept „părți în conflict” și Rusia, Ucraina și Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa, care sunt „mediatori” ai negocierilor. Uniunea Europeană și Statele Unite acționează în calitate de „observatori”. De la începutul războiului din Ucraina acest format de negocieri nu mai funcționează. E clar că Ucraina, țară agresată militar de Federația Rusă, nu se poate așeza, în acest moment, la aceași masă de negocieri cu Rusia.
Sugestia făcută de oficialii ucraineni, de obținere de către Republica Moldova a controlului juridic a regiunii separatiste, înseamnă, în viziunea mea, o invitație făcută Chișinăului să aplice monopolul de exercitare a forței. Decidentul politic moldovean este reticent la această sugestie, el conștientizează că acest lucru ar înseamna extinderea conflictului ruso-ucrainean pe teritoriul Republicii Moldova.
În condițiile în care procesul de negociere în formatul 5+2 este întrerupt devine din ce în ce mai clar că OSCE-ul poate crea o platformă pentru dialog aprofundat între Chișinău și Tiraspol. Acest lucru a fost declarat atât la Tiraspol, de către liderul regiunii, Vadim Krasnoselskii, cât și la Chișinău, de către vicepremierul pentru reintegrare Oleg Serebrian.
Știu că este și interesul decidenților de la Tiraspol să mențină securitatea și stabilitatea. Mai știu că între Chișinău și Tiraspol există comunicare și că s-a reușit depășirea unor provocări elaborate de terți.
Observ că atât la Tiraspol, cât și la Chișinău, există încredere în OSCE. Această convingere în continuarea dialogului pe cale pașnică, la care a făcut trimitere și ministrul moldovean de externe la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei este un semn clar că, ambele părți își doresc, în ciuda presiunilor, păstrarea păcii pe Nistru.
Status quo-ul de pace trebuie menținut cât mai mult, el este fundamental pentru asigurarea liniștii la frontiera de sud-est a Uniunii Europene cu Ucraina.
