Deși calendarul actual este cel gregorian, numele lunilor provin din latină, sunt toate preluate din calendarul roman și fac referire la personaje ilustre din mitologia și politica romană.
Denumirile lunilor calendaristice folosite astăzi sunt moştenite de la vechiul calendar roman. Calendarul roman era format iniţial doar din 10 luni.
Prima lună a anului este numită după zeul Ianus în special datorită faptului că acesta a fost adesea reprezentat cu două feţe: una care priveşte înainte, respectiv una care priveşte înapoi. Iniţial, Ianus era înfăţişat cu o faţă cu barbă, respectiv una fără, considerându-se că acest lucru ar fi simbolizat bătrâneţea şi tinereţea. În mitologia romană, Ianus este zeul roman al uşilor, al alegerilor, al începuturilor şi al sfârşiturilor. Este unul dintre zeii timpurii ai Romei, considerându-se că după el a fost numită luna ianuarie.
Luna februarie a și- a primit numele de la latinescul februarius sau februa, denumirea sub care se desfășura un festival al purificării cu ritualuri pentru alungarea spiritelor rele, purificarea orașului, eliberarea sănătății și fertilității Festivalul era menit să pregătească oamenii pentru venirea primăverii iar serbările începeau în 15 ale lunii. Luna a fost închinată zeului Februs, despre care se credea că alungă spiritele rele din Roma, cel ce era considerat stăpânul bogăţiilor subpământene.
De la întemeierea Romei, în anul 750 îHr., până în jurul anului 150 î.Hr.,romanii au funcționat cu un calendar format din 10 luni, iar anul începea cu luna martie. Această metodă de calculare atimpului i-ar fi aparținut lui Romulus.
Fiind prima lună din calendar, a primit numele Martius, luna putenicului Marte, zeul războiului și al agriculturii al renaşterii naturii. Se consideră că luna poartă numele lui Marte fiindcă primăvara era în strânsă legătură cu agricultura, marcând astfel începutul unui nou ciclu agricol al cărui patron era. Totodată, fiind numită după Marte, zeul roman al războiului, se credea că această lună marca începutul perioadei în care armata romană se pregătea pentru următorul sezon de campanii militare. Astfel, era important ca zeul războiului să fie sărbătorit în această perioadă și în martie aveau loc ritualuri și festivaluri care aveau să asigure succesul militar. Tot în onoarea lui au fost denumite planeta Marte și ziua de marți.
Luna aprilie ar fi primit denumirea de la aperio, aperire, apertus, cu sensul de a se deschide, făcându-se referire la florile care îmbobocesc în luna în această perioadă a primăverii, aprilie fiind considerată luna în care se deschid mugurii plantelor. Totuși, legenda spune că numele ar fi fost primit în cinstea zeiței frumuseții, Afrodita. Dacă în micile așezări aveau loc serbări câmpenești, la Roma festivitățile din această perioadă erau dedicate zeiței frumuseții, Afrodita.
Despre luna Mai se spune ca ar fi primit numele de la zeița Maia, cea mai mare dintre pleiadele din mitologia greacă. Maia, simbol al maternității și ocrotitoarea pământului, zeița hranei și a abundenței, este asociată cu acest anotimp cald și îmbelșugat. Luna începea cu sărbătoarea Ludi Florae, dedicată plăcerilor sub toate formele, apoi după jumătatea lunii, romanii treceau în extrema opusă și organizau ritualuri menite să îmblânzească umbrele celor trecuți în veșnicie. O altă vesiune spune că denumirea (Maius in latină), ar fi provenit de la maiores, nume atribuit de Romulus senatorilor romani
Luna iunie își primește numele în cinstea unei importante zeițe din panteonul roman, Junona (Iuno), soția lui Jupiter, zeița protectoare a căsniciei, a căminului și a femeilor măritate, regina zeilor și a oamenilor Se pare că și numele zeiței, respectiv al lunii iunie, ar veni de la juventas care înseamnă tinerețe. ”Iunia” era un vechi nume roman și se spune că denumirea lunii iunie ar putea veni de la numele lui Iunius Brutus, unul dintre fondatorii republicii romane. Luna iunie avea ca reprezentare un nud masculin tinând o torță, simbol al solstițiului de vară notat de romani la 24 iunie.
Pentru că Iulius Cezar a venit pe lume în această lună, după decesul său, luna iulie a fost denumită după numele său, Se pare că înainte luna iulie se numea Quintilis, a cincea lună a calendarului care începea în martie.
Succesorul lui Iulius Cezar, Octavian, nu își putea permite să fie depășit de tatăl său adoptiv, drept urmare, luna următoare din calendarul roman este botezată după el. Octavian a preluat puterea și a devenit primul împărat roman, moment în care și-a schimbat numele în „Augustus”, în traducere „consacrat” sau „venerabil”. Legenda spune că luna august are tot 31 de zile pentru că cei doi să fie cinstți în mod egal. Luna august se numea în vechiul calendar roman Sextilis.
Începând cu luna septembrie lucrurile se simplifică și lunile primesc denumiri inspirate de ordinea din calendar. Fiind a șaptea lună în calendarul roman, septembrie vine de la latinul septem. Deși ulterior au fost adăugate la început de an lunile ianuarie și februarie, luna septembrie își păstrează numele inițial. Data de 4 septembrie îi era închinată lui iulius Cezar, care fusese zeificat postum și ținut la mare cinste de romani.Spre jumătatea lunii, în septembrie, aveau loc festivități cu caracter religios.
Luna octombrie vine de la octo, care înseamnă opt și își păstrează denumirea din calendarul anterior celui Iulian. Sărbătorile curg și în această lună: Mundus patet festivități de dicate trecerii către lumea umbrelor și ploilor în data de 5, Meditrinalia, sarbătoare ăn cinste zeilor pe data de11, Augustalia închinată lui Augustus in data de 12 si Armilustrium pe data de 19, sărbătoare militară.
Noiembrie rămîne sub auspiciul cifrei nouă, de la novem. Este penultima lună a vechiului calendar. Cu toate că vremea era capricioasă, romanii nu stăteau departe de petreceri. Era timpul spectacolelor de teatru și al întrecerilor atletice destinate publicului larg.
Decembrie, a zecea lună din calendar, luna cu care se încheia anul, vine de la decem și așa rămâne. Sărbătorile păgâne preced sărbătorile de iarnă din zilele noastre. Saturnaliile, închinate zeului Saturn, se țineau în intervalul 17-23 decembrie.Ordinea socială era răsturnată, stăpânii schimbau rolul cu sclavii lor, jocurile de noroc erau permise, se aduceau sacrificii zeului Saturn.
Pe data de 25 decembrie, ziua în care astăzi se sărbătorește Crăciunul, se sărbătorea zeul soarelui neînvins, Sol Invictus, protectorul soldaților.
