14.6 C
București
vineri, 24 mai, 2024
Google search engine
EDITORIALProstul clasei e pe val

Prostul clasei e pe val

Fără a-mi fi propus să fac asta cu vreun scop anume, am adunat de-a lungul anilor câteva zeci de SMS-uri aparte. O colecție oarecum tulburătoare alcătuită din mostre electronice ale lipsei de carte, de școală și de respect față de limba română, venind din partea unor personaje cunoscute ale vieții noastre publice.

Sunt acolo exprimări nefericite, cratime lipsă, cuvinte scrise aiurea, cacofonii semantice. N-am păstrat mesajele în care s-a strecurat vreo greșeală cauzată de tastarea accidentală. Le-am ținut doar pe acelea din care rezultă fără echivoc că expeditorul e un agramat, incapabil să facă diferența dintre “copii” și “copiii” sau să treacă extemporalul teribil al scrierii corecte în alăturări de cuvinte din categoria “să știi”, “să fii”, ”nu fi” șamd.

Mai nou, am un folder aparte cu mesaje în care epidemia cuvintelor începute cu “â” lovește crunt: “âncepe”, “ântrebare“, “ânapoi”, sunt doar câteva exemple culese din molima care a lovit scrierea corectă în săraca limbă română.

​Nu voi face publice nicicând aceste mesaje, chit că multe dintre ele ar lăsa cu gura căscată prezumtivii cititori. E o discrepanță teribilă între imaginea publică a celor indexați în inedita mea colecție și felul în care se văd ei prin prisma acestor mesaje agramate. Unii sunt profesori universitari, avocați, foști miniștri, realizatori de emisiuni tv, ba chiar și scriitori sau actori faimoși. Stai și te întrebi cu mirare cum naiba au trecut examenele de admitere la master sau la doctorat fără să stăpânească măcar în mod decent ortografia și punctuația în limba maternă.

​Fără a avea pretenția unui studiu, ci doar ocazia unor constatări empirice, trag concluzia că o bună parte din halul în care arată astăzi viața publică românească e și din cauza analfabetismului propriu-zis, dincolo de cel funcțional. Am trăit vremuri în care colegii mei de școală generală care scriau “miau” de pisică în loc să pună la locul cuvenit cratima necesară, erau realmente proștii clasei, chit că se dovedeau ceva mai performanți la alte materii.

Rușinea de a nu ști să faci diferența dintre “mama sa” și “mama s-a” era palpabilă și vizibilă, se simțea în obrajii arzând, roșii ca focul, ai celui care greșea scrierea după dictare. Să nu știi să scrii corect românește era în acele timpuri o teribilă umilință, mai ales dacă trebuia să completezi un oracol sau să trimiți o scrisoare de dragoste. Nu se uita nicio fată la tine dacă erai prostul clasei, punct.

​Azi conduc țara și dregătoriile ei importante niște inși cu teribile lacune în exprimarea coerentă a unor idei simple.

Mi-e greu să cred că s-ar descurca mai bine în scris decât o fac în scremutele lor exerciții retorice. Vocabularul sărac și construcția șubredă a planului de idei mă fac să-i ascult cu sentimentul că de la un predicat la altul urmează să se întâmple o dramă, să li se blocheze limba, să-și scuipe corzile vocale sau să cadă pur și simplu din picioare după efortul teribil de a articula coerent trei propoziții simple și o frază.

​Departe de mine gândul că trebuie să fii bun vorbitor sau scriitor pentru a conduce un minister sau o țară. Dar nu mă poate convinge nimeni că un analfabet, un agramat sau un gângav sunt buni de pus în funcții de conducere dacă se dovedesc eficienți în executarea unui plan de măsuri. Sau doar pentru că asigură liniștea și pacea guvernării.

Ar trebui să ne împăcăm cu gândul că prostul clasei a ajuns să conducă un minister doar pentru că s-a dovedit harnic și împăciuitor? E noua modă, se pare.

Trăim acele vremuri în care un analfabet tupeist a transformat actul administrativ într-un spectacol live pe rețelele de socializare și ar putea fi primarul capitalei României, chiar dacă are contracandidați un medic-profesor universitar, un absolvent de Matematică sau unul de Fizică.

Iar cel mai greu de suportat este să vezi cum simpatia unor oameni influenți, din presă mai ales, se îndreaptă spre analfabetul panglicar, în vreme ce pentru inșii capabili să facă acordul corect între subiect și predicat iese la iveală un întreg arsenal de critici, de insulte și de miștouri ieftine.

​Nu e pentru prima oară, așa se întâmplă de fiecare dată când un om cu minte îndrăznește să apuce pe calea politicii: e distrus înainte de a apuca să arate ce poate, e îngropat în valuri de ură și de invective. Apoi, in cel mai ipocrit mod cu putință, se deplânge în talk-showuri, iar și iar, starea jalnică în care a ajuns clasa politică românească.

Aia în care e oricum foarte greu să mai găsești un analfabet fără doctorat.

Robert Turcescu
Robert Turcescuhttp://canal33.ro
Robert Turcescu este jurnalist, autor, om de radio şi televiziune şi este invitatul permanent al emisiunii „Jurnal de bord” difuzată în fiecare vineri dimineaţa de la ora 11.00 pe Canal 33 HD.
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments