Există multe metode să te încarci de energie bună, iar una dintre ele e să faci parte dintr-un grup care râde și râde cu poftă și cu sens. Așa a fost sâmbătă seara, la Sala Radio, la spectacolul hybrid, marca Divertis, „Umor, prostie si fake news”. Nume ușor recognoscibile – Toni Grecu, Doru Antonesi, Valentin Darie, Ioan T. Morar, Cristian Grețcu -, de pe vremea când, alături de regretatul Gyuri Pascu, grupul Divertis a fost generator de satiră politică, când se râdea zdravăn și fără perdea de mai marii zilei.
Au fost două ore de râs, cu un public care a acceptat fără ezitări să devină parte din spectacol, să răspundă la provocările asistentei lui Toni Grecu, Ema, (IA) care a solicitat publicului participare la un sondaj. Răspunsurile se contorizau sub forma aplauzelor. Așa am aflat că publicul era format în majoritate din persoane născute înainte de 1989. Un pâlc firav de aplauze s-a auzit pentru categoria celor născuți după 1989. S-a aplaudat frenetic la întrebări despre cine bea zilnic un pahar de vin sau o bere, mai puțini au fost cei care se bucură de „tărie”. A fost delicioasă reacția la indiscreta întrebare cine face dragoste zilnic: s-a râs furtunos și nu a aplaudat nimeni. Ema l-a depistat și pe cel care se numea Emil (nu știm de ce Emil, poate asemănarea cu numele ei) și chiar l-a avertizat că soția urma să nască. În final, am aflat câți la sută vom face diabet, dacă Emil este tatăl copilului soției și multe altele.
Nu au lipsit întrebările politice din sondaj. S-au oferit patru variante pentru viitorul președinte al României: Mircea Geoană, Marcel Ciolacu, Nicolae Ciucă, Nimeni. Câteva aplauze răzlețe la primul nume. Liniște deplină pentru următoarele oferte. Ropote de aplauze pentru ultima variantă: nimeni. Sigur că reacția publicului de la București nu e reprezentativă pentru toată țara, dar nici nu aș spune că e de ignorat.
Umorul involuntar al politicienilor a fost cel mai exploatat în scheciurile „divertișilor”, umorul acela care, cum spunea Toni Grecu, e de la „natură” și ne oferea o comparație dintre un „număr” al lui Gyuri Pascu, gândit, lucrat, de prin 2002, și o asemănare izbitoare peste decenii cu un discurs aparținând fostului ministru al agriculturii Petre Daea și pasiunea lui pentru cormorani. Sentimentul creat a fost că e greu să mai faci satiră politică, pentru că îți oferă, în mod natural și fără eforturi, multă satiră politicienii, deși nu acesta le-ar fi rolul.
Dar mie, una, mi-a fost limpede că oamenii au nevoie să râdă, și chiar să râdă împreună. Nu știam cine e în stânga mea (în dreapta era verișoara mea), dar mă simțeam ca în familie, aprobam din cap aproape simultan la remarci sarcastice, dar cumsecade, dacă puteți accepta această alăturare. Râsul de calitate e terapeutic și am plecat de acolo ca și cum am fi făcut o ședință de terapie într-un mare grup, căci sala a fost plină, scaun cu scaun, deci peste 900 de oameni.
