Data de 6 iunie marchează 80 de ani de la Ziua Z, 6 iunie 1944, prima a Debarcării în Normandia, cea care a grăbit semnificativ înfrângerea Germaniei naziste în Al Doilea Război Mondial.
Invazia – cu nume de cod Operațiunea Overlord – a dus la debarcarea a zeci de mii de soldați din țări precum Statele Unite, Regatul Unit și Canada pe cinci porțiuni ale coastei franceze din Normandia. Acestea au purtat la rându-le numele de cod: Utah, Omaha, Gold, Juno și Sword.
Planificarea Zilei Z a început cu mai bine de un an înainte, iar aliații au pus în practică o strategie prin care să înșele vigilența germană cu privire la momentul și șo locul unde urma să aibă loc invazia.
Operațiunea a fost programată inițial să înceapă la 5 iunie 1944, când era de așteptat ca luna plină și mareele joase să coincidă cu o vreme bună, dar furtunile din acel început de vară au forțat o întârziere de 24 de ore. Diviziile aliate au început să aterizeze pe cele cinci plaje la primele ore ale dimineții de 6 iunie.
„Ziua Z” a cunoscut o moblizare și o cooperare fără precedent între forțe armate internaționale, cu peste două milioane de soldați concentrați în Marea Britanie în vederea pregătirii invaziei, potrivit datelor Muzeului Imperial de Război (IWM).
Majoritatea acestor trupe erau americane, britanice și canadiene, mai arată IWM, dar au fost implicați soldați și din Australia, Belgia, Cehia, Franța, Grecia, Țările de Jos, Noua Zeelandă, Norvegia, Rhodesia (acum Zimbabwe) și Polonia.
Invazia trupelor aliate a fost coordonată pe aer, pe uscat și pe mare. Ea a fost precedată de o campanie extinsă de bombardamente pentru a rupe apărarea locală germană.
Astfel, Operațiunea „Bodyguard” a fost un termen umbrelă pentru strategia de înșelăciune care a precedat invazia aliaților în Europa în iunie 1944. La fel, Operațiunea „Fortitude” a fost menită să facă Germania nazistă să creadă că Normandia nu era decât o diversiune și că adevărata invazie urma să aibă loc în cu totul altă parte.
S-a vorbit mult despre faptul că aliații au lansat ipoteza că vor ataca Norvegia, dar mai ales Pas de Calais, o regiune la nord-est de Normandia, dar cea mai apropiată de Marea Britanie.
Trupele americane au fost repartizate pe plaja Utah, la baza peninsulei Cotentin, și pe plaja Omaha, la capătul nordic al coastei Normandiei. Ulterior, britanicii au debarcat pe Gold Beach, urmați de canadieni la Juno și, în cele din urmă, tot britanicii la Sword, punctul cel mai estic al invaziei.
Până la miezul nopții, trupele și-au asigurat capetele de plajă și s-au mutat mai în interior din Utah, Gold, Juno și Sword.
Cu toate acestea, nu toate operațiunile au avut succes. Forțele americane au suferit pierderi substanțiale la Omaha Beach, unde curenții puternici au forțat multe ambarcațiuni de debarcare să se îndepărteze de pozițiile propuse, întârziind și împiedicând strategia de invazie.
Focul puternic de la pozițiile germane de pe stâncile abrupte, care nu fuseseră distruse efectiv de bombardamentele aliate înainte de invazie, a provocat și el numeroase victime.
Potrivit IWM, reacția Germaniei la Operațiunea Overlord a fost „lentă și confuză”.
Condițiile meteorologice din 6 iunie erau încă proaste, mulți comandanți superiori nu erau la posturile lor, iar derularea în paralel a Operațiunii Fortitude l-a convins pe Adolf Hitler că invazia Normandiei era doar preludiul atacului cel mare de la Pas de Calais.
La rândul lor, forțele aeriene ale Germaniei erau în acțiune în altă parte, contracarând operațiunile americane de bombardare asupra Germaniei. Navele sale marine au fost andocate în porturi sau deja distruse de Aliați. Acest lucru a lăsat doar infanteria germană să se apere singură împotriva soldaților aliați.
Când s-a tras linie, aproximativ 4.440 de soldați aliați au fost confirmați morți, iar alți peste 5.800, răniți sau dispăruți.
Deoarece Omaha Beach a fost cea mai sângeroasă plajă de debarcare, armata SUA a pierdut cei mai mulți oameni în debarcările amfibii. Aproximativ 2.500 de militari americani au murit în atacul pe plajă și în operațiunile aeriene de Ziua Z.
Numărul exact al victimelor germane din această zi este necunoscut, dar se estimează că acestea pot fi cuprinse între 4.000 și 9.000 de victime.
77 de zile mai târziu, forțele aliate ajungeau la Paris, pe care l-au eliberat în august 1944.
Departamentul Apărării al SUA numește până azi „Ziua Z” „începutul plin de succes al sfârșitului regimului tiranic al lui Hitler”, dar și „cea mai semnificativă victorie a aliaților occidentali în cel de-Al Doilea Război Mondial”.
Cea mai mare invazie concepută vreodată, înainte sau după aceea, a ajuns să pună pe teritoriul Franței, în doar câteva ore, 156.000 de militari aliați, fapt fără precedent.
Și datorită ei, la 7 mai 1945, al Treilea Reich german a semnat o capitulare necondiționată la Reims, Franța.
Supraviețuitorii, bărbați și femei, acestor crâncene lupte au acum 90 de ani sau chiar mai mult.
Conform statisticilor Departamentului pentru Afaceri al Veteranilor din SUA, 119.550 din cele 16,4 milioane de americani care au servit în al Doilea Război Mondial erau încă viață la finele lui 2023. Câțiva dintre ei au mers zilele acestea iar în Normandia, cu prilejul celebrărilor de comemorare a marii debarcări.
