20.6 C
București
vineri, 14 iunie, 2024
Google search engine
DiverseSărbătoarea grâului – Vartolomeul grâului sau ziua „învârtejitului”

Sărbătoarea grâului – Vartolomeul grâului sau ziua „învârtejitului”

Două dintre zilele Sfinților Mărunți, au fost desemnate în vechime ca sărbători ale grâului, alimentul sacru al românilor: Ziua Sfântului Apostol Vartolomeu – Sărbătoarea Grâului sau Vartolomeu’ Grâului şi în ziua Sfântului Prooroc Elisei – Eliseul Grâului.

Poporul român are credința că grâul este sfânt și se crede că pe fiecare bob de grâu, dacă te uiți cu băgare de seamă, se zărește chipul lui Hristos.

„Grâul 1-a dat Dumnezeu. Pe grâul de vară este scrisă fața Domnului Hristos: ochi, nas, gură. Ia seama, vei vedea! De aceea, prescurile la biserică numai de grâu de vară se fac”.

Pentru a fi siguri că primesc ajutor de la Domnul, care le va da rod bun spicelor, două dintre zilele Sfinților mărunți au fost închinate grâului, una în ziua Sfântului Apostol Vartolomeu–Sărbătoarea Grâului sau Vartolomeu’ Grâului şi alta de Sfântul Prooroc Elisei–Eliseul Grâului.

 În ziua de Vartolomeu se spunea că vara se întoarce cu fața la iarnă și sărbătoarea era respectată cu strictețe.bătrânii noștri credeau că 11 iunie este o zi a „învârtejitului” lucrurilor (învârtirii), datorită zilei astronomice care este în scădere, existând credința că ziua se învârtea către noapte.

Se spune că în ziua Sfântului Vartolomei începe să se usuce rădăcina grâului și să se coacă grâul în spic. În vechime, exista credința că de la acest hotar,  în pădure încep a se răsuci frunzele de ulm, plop și tei. Se spune că de Vartolomei se întoarce cerul spre sud, adică scade ziua, dă inapoi, iar noaptea dă înainte.

Vartolomei merge împreună cu norii și cine nu-l cinsteste va avea mare pagubă în holde. La Vartolomei încep a se numara zilele până când va răsări Cloșca pe cer (Pleiadele), existând credința că în ziua răsăririi ei este bine a se semăna grânele de toamnă.

Soarta reoltelor depindea de „învârtoșeala bobului de grâu”, a coacerii plantelor și tradiția era ca preotul să vină în holde si să sfințească semănăturile de grâu ca să nu rămână boabele seci, iar în holdele de porumb să nu se sucească frunzele.

Având convingerea că „grâul are și el o sărbătoare” se credea că este mare păcat să se lucreze, de unde sărbătoarea grâului cuprindea o serie de interdicții de muncă. Bărbații nu aveau voie să cosească sau să prășească, să muncească la pădure, să bată pari în pământ, să înjuge vitele la plug sau să care ceva cu căruța. Erau, de asemenea, interzise cioplitul și ziditul. Femeilor li se interziceau activitățile în gospodărie: nu torceau, nu coseau pentru a nu li se vor suci gâtul și mâinile.

Conform credinței populare, cei care vor fi lucrat la camp vor avea holdele batute de grindină de Sf. Vartolomeu sau holdele de cucuruz vor fi uscate de arșiță și vânt.

Cu timpul, după trecerea la calendarul gregorian, odată cu calculul timpului astronomic exact, sărbătoarea si-a pierdut din importanță.

(surse: Tudor Pamfilie – Vara la români/ Mitologia poporului român; Ion Ghinoiu – Calendarul țăranului român/ Sărbători și obiceiuri românești)

Sursă foto: Pixabay

Veronica Diac
Veronica Diachttp://canal33.ro
A preferat întotdeauna să facă munca „nevăzută” a unei redacții jurnalistice, cea de documentare, extrem de prețuită și de căutată atunci „când îți arde buza”, dar care îl lasă mereu în umbră pe autorul ei. E specializată în relația presei cu instituțiile bancare, de asigurări sociale și de sănătate, dar și pe spinoasa problemă a pensionării. Pasiunea ei cea mare e însă să scrie povesti urbane despre locuri și personaje care au făcut cândva „istorie”!
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments