Vladimir Putin și-a început oficial al cincilea mandat ca președinte al Federației Ruse printr-o ceremonie de inaugurare atent coregrafiată. Putin a câștigat alegerile organizate în martie anul acesta în Rusia cu o majoritate covârșitoare, asigurându-și un nou mandat de șase ani. Dacă acest mandat va fi dus până la capăt, Putin va avea la finalul lui 77 de ani. Nu numai că îl va întrece pe Stalin ca număr de ani la putere, dar va fi unul dintre cei mai longevivi conducători ruși din întreaga istorie a Rusiei.
Cu majoritatea candidaților din opoziție morți, închiși, exilați sau interziși să candideze – și cu disidența efectiv interzisă în Rusia de când a lansat războiul de invazie a Ucrainei în februarie 2022 – Putin nu s-a confruntat cu nici o provocare credibilă la adresa guvernării sale.
La ceremonia de inaugurare, desfășurată marți la Kremlin, au fost prezenți cei mai importanți organe militare și politice ale Rusiei, dar Statele Unite și multe națiuni europene au refuzat să trimită un reprezentant după ce au respins alegerile din Rusia drept o falsă.
Cu numai 10 zile înainte de inaugurare lui Putin, acesta a ordonat un masiv exercițiu militar nuclear. Festivitățile de marți de la Kremlin au fost sub semnul puterii supreme, celei mucleare. Așa cum Putin s-a înscăunat conducătorul suprem al Rusiei, așa și exercițiile militare nucleare au declamat aceeași supremație rusă. Simbolistica este cît se poate de clară.
Armata Rusiei a prganizat exerciții cu arme nucleare tactice (TNW) ca răspuns la „amenințările provocatoare” ale NATO. TNW-urile sau armele nucleare „de câmp de luptă” sunt o clasă de arme nucleare dezvoltate pentru prima dată de SUA în anii 1950 pentru a fi folosite împotriva trupelor inamice și a altor ținte „tactice”.
URSS și-a creat propria gamă de TNW, multe dintre ele standardizate cu sisteme de arme convenționale. Puterea explozivă a TNW-urilor moderne variază de la fracțiuni de kilotonă până la aproximativ 50 de kilotone. Pentru comparație, bomba nucleară aruncată de către SUA asupra orașului japonez Hiroshima în 1945 a avut un randament de aproximativ 15 kilotone.
Dimensiunea stocului de TNW al Rusiei este ținută la secret, dar se estimează ca Rusia ar poseda între 1.000 și 2.000 de arme nucleare în total (în scădere de la 22.000 în 1991). Aceste arme nu sunt supuse restricțiilor tratatelor internaționale care reglementează arsenalele nucleare strategice.
Din punct de vedere al vectorului de transport, Rusia are o serie de mijloace pentru a livra TNW, inclusiv: sisteme de rachete Iskander-M la sol, rachete de croazieră Kalibr și Kh-59 lansate pe navă și aer, rachete și bombe cu cădere liberă lansate de pe avioane de război (Su-34, Tu-142, Tu-22M3, Su-24, Su-25, MiG-31K și Su-57), sub-rachetele de croazieră din clasa Yasen care pot, teoretic, transporta TNW.
Conform estimărilor specialiștilor militari occidentali, cele mai versatile și periculoase sunt TNW-urile mici, care pot fi trase de obuziere rusești standard de 152 mm, cum ar fi Msta-S/B, Akatsiya și Giatsint-S. În ultimii ani industria militară rusă a imaginat și dezvoltat obuze de artilerie nucleară special dezvoltate pentru tunul Pion/Malka de 203 mm și sistemul mortar Tyulpan de 240 mm.
Din punct de vedere al distanței de de lovire, având în vedere compatibilitatea lor cu multe muniții convenționale și platforme de lansare, TNW-urile Rusiei pot atinge ținte oriunde de la câțiva km până la 8.500+ km distanță.
Arsenalul nuclear tactic al Rusiei include, de asemenea, un element unic: 53T6, o rachetă antibalistică proiectată de sovietici, folosită de sistemul de rachete antibalistice A-135 (sistemul anti aerian care păzește cercul 2 din jurul capitalei Moscova). Înarmate cu un focos nuclear de 10 kilotone, 53T6 sunt menite să intercepteze și să distrugă rachetele strategice care sosesc la viteze de până la Mach 17 și de la distanțe de până la 100 km. Se pare că rachetele interceptoare armate cu TNW pot fi echipate și la bordul sistemelor de apărare aeriană S-300 și S-400.
Ultimul exercițiu militar cu tehnologie nuclear imaginat acum 10 zile a dus la câteva concluzii severe pentru experții militari. TNW-urile prezintă riscul unei escalade strategice, deoarece puterea lor explozivă în sine nu este suficient de mare pentru a avea consecințe de ”final de civilizație”. Astfel utilizarea lor devine ineficientă, dacă obiectivul este anihilarea completă a adversarului, în cazul unui război de distrugere civilizațional.
Pentru utilizarea lor zonală, la scara unei țări, de mărimea Poloniei de exemplu, spre deosebire de SUA care și-au asumat dreptul de a folosi preventiv armele nucleare strategice chiar și împotriva adversarilor non-nucleari, Rusia are condiții mai realiste de utilizare a arsenalul său nuclear mediu, inclusiv a TNW. Angajarea nucleară pe câmpul de luptă este condiționată de atacurile inamice cu arme de distrugere în masă sau de agresiuni convenționale atât de severe încât să pună în pericol existența statală a Rusiei. Mai mult, nici o putere non nucleară nu poate fi atacată nuclear de către armata rusă decât dacă aceasta a permis, de pe teritoriul său național, lansarea unui atac nuclear asupra Rusiei. Ultima condiție este identică cu cea impusă de către SUA, dar în opoziție cu alte puteri nucleare care nu permit atacarea nucleară a unui stat non nuclear sub nici o condiție.
Prin aceste exerciții nucleare Moscova a dorit să transmită un mesaj către puterile NATO „care se joacă de-a războiul în Ucraina”. Exercițiile militare cu acest tip de muniție au fost efectuate ultima dată în perioada sovietică. Prin urmare, propaganda militară oficială rusă a vorbit despre necesitatea efectuării acestor exerciții pentru ca cei care ar trebui să le folosească să știe cum să manipuleze și să folosească aceste arme. Mai mult planurile armatei ruse sunt de a organiza exerciții pentru a crește „pregătirea forțe nucleare nestrategice” în urma provocărilor NATO din Ucraina.
În mod evident, exercițiile nucleare au fost aprobate direct de către președintele Putin. Secvența temporală este simplă, înainte de aceaste exerciții a existat declarația lui (în martie ) despre avioanele F-16 din țările NATO care participă la ostilitățile de pe teritoriul Ucrainei și faptul că nu contează cine le zboară – piloți ucraineni sau non-ucraineni – doar că Rusia va considera aeroporturile de unde pleacă sau unde se întorc ca fiind ținte legitime, indiferend de țara unde se află ele localizate. Indiferend dacă țara respectivă este membru NATO sau nu.
În urma realizării de către Rusia a exercițiilor tactice cu armament nuclear, se poate traduce clar că Federația Rusă va percepe avioanele F-16 occidentale care vor brăzda cerul Ucrainei în căutare de avioane rusești ca fiind purtătoare de armament nuclear la bord , ceea ce poate provoca o reacție de contra atac la adresa prezenței acestora cu obuze nucleare.
Dacă mai vin și polonezii să se joace de-a atacul nuclear lângă granița cu Rusia, pentru a impresiona fetele din Varșovia, escaladarea are toate ingredientele de a se transforma într-un șah nuclear mortal pentru întreaga Europă și de ce nu a întregii lumi. În acest context articolul 5 din celebrul tratat de la Washington nu apără pe nimeni, membru sau ne-membru NATO de mânia țarului de la Kremlin. Practic Rusia își rezervă dreptul de a reacționa într-o manieră oglindă la apariția oricărei provocări militare nucleare, sau percepută ca fiind nucleare de la granițele sale.
În acest context securitar profund schimbat, trebuie reamintit că NATO nu are armament nuclear propriu. Secreatrul General al NATO nu are sub perna sa butonul nuclear. Doar unele state membre ale NATO au capacități militare nucleare. Pe cale de consecință, decizia de utilizare a tehnologiei nucleare pe câmpul de luptă nu aparține nici unui activist NATO cu democrația în gură, ci națiunii nucleare membre a NATO. De aceea Rusia a transmis clar că va considera emitentul de tehnologie militară încăpută pe mâini greșite ca fiind direct vinovat de dezastrul posibil, răspunsul rusesc fiind perfect simetric.
Ambiguitatea retoricii NATO, cumulată cu o rusofobie generalizată demnă de epoca lui Hitler, a creat premizele unei reacții rusești calculate inteligent și tehnic realizate fără cusur. După amenințarea cu livrarea de F-16 capabile să poarte instrumentar nuclear, adăugând declarația Poloniei că acceptă oricând armament nuclear operațional NATO pe teritoriul său, Rusia a simțit clar că amatorismul periculos invadează spațiul de securitate intra european. Reacția rusă este deci în logica puterii absolute abia reinstalate la Kremlin prin inaugurarea de ieri a lui Putin, acesta ordonând aceste exerciții militare nucleare, pentru a reamintii celor din NATO că butonul nuclear nu este cadou de Crăciun pentru niște copii iresponsabili.
