Fiecare lună avea, încă din vechime, o cu totul altă denumire și o semnificaţie aparte. Fiecare lună sugera prin numele ei, fie o activitate din viaţa oamenilor, fie amintește de o anume tradiţie corespunzătoare perioadei din an.
Bătrânii numeau luna ianuarie Gerar. Era cea mai geroasă lună din iarnă și chiar dacă gerul se lasă așteptat în prezent, el are, alături de zăpadă, importanța sa pentru culturi și grădini. Astăzi ne mai amintim doar de „gerul Bobotezei”.
Tradiția, veche de sute de ani, spune la sate încă există un obicei numit „calendarul cepei” care prezice lunile din an care vor fi ploioase sau cu secetă. Calendarul cepei se face alegând 12 foi de ceapă, atâtea câte are anul. În fiecare foaie se presară sare în cantități egale și se lasă peste noapte afară, la umezeală. Foile în care sarea se va topi și se va strânge mai multă apă anunță ce luni vor fi cu ploi mai multe; cele în care sarea rămâne la locul ei, nedizolvată, vor fi luni fără prea multe precipitații, poate chiar secetoase.
Februarie poartă numele de Făurar, Denumirea de Făurar vine de la Faur, timpul când se ascuțeau uneltele pentru începutul arăturilor Pentru că are 28 sau 29 de zile, Făurar este considerat fratele cel mic al lunilor anului.
Denumirea populară pentru Martie este Mărţişor, Datează din vechime și are legătură cu talismanul solar, mărțișorul aducător de noroc. Tot popular i se mai spune și Germănar, adică încolțitorul.
În luna martie începe aratul și semănatul, se curăță livezile și grădinile, se scot stupii de la iernat și se retează fagurii de miere utilizați ca leac în medicina populară.
Luna Aprilie, popular, se numește Prier. În aprilie continuă semănăturile de primăvară, se închid țarinele pentru pășunatul devălmaș, se formează turmele, se tund oile înainte de a fi urcate la munte, se construiesc sau se repară țarcurile și oboarele pentru vite etc.
Luna Mai se numește Florar, Frunzar sau Pratar, ultima denumire fiind derivată din latinescul ”pralum”, care înseamnă pajişte. Romanii considerau că aceasta este luna în care raiul coboară pe pământ.
Pentru Iunie denumirea populară este Cireşar și vine de la faptul că aceasta este luna în care se coc cireşele. Luna iunie este considerată una dintre cele mai fertile luni, timpul fiind bun, iar soarele strălucește molcom pe cer.
Despre Iulie se spune din bătrâni că este cea mai călduroasă de peste an și este cunoscută luna lui Cuptor. Legenda spune că pe cât de cald va fi în iulie, pe atât de frig va fi în luna lui Făurar.
Denumirea populară a lunii August este Gustar. Acum se coc primele boabe de struguri, are loc prima degustare. Lunii august i se mai spune, în popor, şi Secerar, cu trimitere la începutul recoltatului.
Pentru septembrie denumirea populară este Răpciune și vine de la vremea schimbătoare din această perioadă. I se mai spune în popor şi Vinitel, fiind luna în care începe recoltarea strugurilor şi prepararea vinului. Luna septembrie este cea mai importanta pentru cei care au lucrat pamantul peste an, pentru ca acum isi culeg si isi numara roadele muncii.
Denumirea populară de Brumărel vine de la faptul că în Octombrie cade prima brumă. Legenda spune că pământului îi era frig și frunzișului, făcându-i-se milă de el, și-a lăsat frunzele să cadă ca să-l încălzească.
Noiembrie este Brumar fiind luna în care vremea se strică.Este vremea brumei, toate grânele sunt însămânțate și totul este pregăit pentru iernat. Este ultimul răgaz al anului înainte de venirea iernii.
Luna Decembrie este numit Andrea sau Undrea. Denumirea populară are legătură cu înţepăturile gerului din această lună. Se spune că luna decembrie geroasă fiind, gerul înțeapă de ăarcă infige andrele în piele.
O altă variantă ar fi că luna face tranziția de la apostolatul sărbătorit în ultima zi de noiembrie, la prima lună de iarnă și pregătirea pentru sfintele sărbători.
