În zilele din urmă, când cu ocazia sărbătoririi Micii Uniri au năvălit pe și mai micile ecrane tot felul de tinichele cu pretenții de buni cunoscători ai istoriei, mi s-a făcut dor de Neagu Djuvara.
Pe la mijlocul anilor 2000 am avut împreună primul dialog televizat și-mi aduc aminte că a fost un imens succes. S-a vorbit și s-a scris mult despre acea emisiune ”Sută la sută” pentru că dialogul n-a fost despre istorie decât în mică măsură. Am vorbit despre actualitate, politică mai ales, și Neagu Djuvara era un observator lucid și acid al treburilor politice: l-a zdrobit pe Iliescu punându-i eticheta de criminal pentru crimele din timpul Revoluției, iar pe Adrian Năstase l-a numit corupt. Era în 2004, înainte de celebrele alegeri din care Năstase a ieșit pe scut, așa că talk-show-ul acela a fost, realmente, o ediție specială,
Dar, de departe, cea mai răsunătoare emisiune TV pe care am făcut-o cu Neagu Djuvara s-a produs câțiva ani mai târziu și declar categoric, până în fața plutonului de execuție, că habar n-aveam ce nebunie o să iasă! A fost o emisiune care se anunța oarecum banală: un pic de actualitate, niște aduceri aminte, ceva istorie și nelipsitele anecdote ale venerabilului. (Acum, când vezi ce nătângi ocupă scaunele din studiourile de televiziune, sumarul unei astfel de ediții pare aur curat, dar la vremea respectivă nu era vreo lovitură de presă). Și începe show-ul: nenea Neagu ajunge la istoria familiei și zice ”din partea mamei mele, neamul Grădiștenilor, am calculat, genealogic cobora de unsprezece ori din Basarab Întemeietorul, care, nu știu dacă știți, era cuman!”. Nu eram eu prea documentat în domeniu, dar, evident, am făcut ochii mari:
-Basarab era cuman?!
-Da, da, zice Neagu Djuvara, pe taică-su îl chema Thocomerius…
Și de aici, nebunie! La oră de maximă audiență începe o lecție de istorie fascinantă în care sunt amintite documente semnate de regele Carol Robert al Ungariei în veacul al XIV-lea, o conferință ținută de Nicolae Iorga prin 1923 la Academia Română, plus o mulțime de cercetări gata să fie publicate sub forma unui volum purtând semnătura lui Neagu Djuvara însuși.
A doua zi l-au pus la zid: editorialiști, istorici și scriitori au început să tragă cu tot armamentul din dotare. S-a declanșat un concurs național de invective la adresa bietului Djuvara pentru vina de a fi pus la îndoială originea clară, fără dubii, a poporului român care, se știe, se trage din daci și din romani, punct. Auzi la el, ramolitul, din cumani! Putea să spună orice despre Iliescu, Năstase, Tăriceanu sau Băsescu, dar să ne facă descendenți ai unui voievod cuman, asta a fost considerată jignirea supremă, chit că n-a stat nimeni să cerceteze cine erau și de unde veneau cumanii ăștia.
Au trecut anii, s-au liniștit spiritele, a apărut și cartea despre ”Thocomerius-Negru Vodă, un voievod de origine cumană la începuturile Țării Românești” și iată-ne din nou, eu și Neagu Djuvara, la un alt interviu, pentru o altă televiziune și într-un alt decor. Suntem în Grădina Icoanei, aproape de apartamentul în care domicilia și ne pregătim de filmare. Neagu Djuvara are spre 90 de ani, e primăvară, prin parc trec domnișoare cu fuste scurte și tocuri lungi, profesorul le urmărește cu privirea, pofticios, dar discret. Nu mă pot abține, ne cunoaștem deja de ani mulți, așa că risc o întrebare, off the record, ușor golănească:
-Am și eu o curiozitate, mai ales că v-am văzut admirându-le pe domnișoarele de mai devreme, dom’ profesor, cum e cu dragostea la peste 80 de ani, mai… ține?
Răspunsul venerabilului a venit imediat, după o scurtă ridicare din sprâncene:
-Auzi, dragă, ai fi surprins, dar de ținut, ține! Există o singură problemă.
E rândul meu să fac ochii mari:
-Care?!
S-a auzit un oftat ușor și apoi răspunsul:
-Dragostea te ține, dar nu prea te mai țin genunchii…
