10.8 C
București
duminică, 3 martie, 2024
Google search engine
EDITORIALToarnă, toarnă, frate! - Boloș sau scârboasa dimensiune a mizeriei umane.

Toarnă, toarnă, frate! – Boloș sau scârboasa dimensiune a mizeriei umane.

Omul n-ar trebui extras dintre ceilalți și proiectat în individualitatea sa. Omul nu face rău, nu omoară pentru că ar avea o problemă, el cu conștiința lui, omoară și face rău, pentru că în jurul lui se întâmplă exact același lucru. – Camus

Mă întreb – și îi întreb pe puținii politicieni liberali pe care îi mai respect -, cum este posibil ca de atîta timp să îl păstreze în cadrul a ceea ce ei numesc ”partidul Brătienilor -, pe dl. Marcel Boloș, cu tot ce a făcut acesta poporului român… Ștafeta nemerniciei (de acum liberale!) s-a transmis de la altă formă de viață – Virgil Popescu, la Marcel Boloș, într-o acceptare tăcută și complice, a tuturor ”marilor” liberali.

Pare că Liberalii s-au neomarxizat aproape în întregime. Să pui tu, un așa partid, cu o asemenea istorie, un ministru de finanțe care – pe de o parte, să distrugă sectorul privat, așa cum nici un ministru al stângii n-a făcut-o până acum, să susții o asemenea catastrofă umană, care aruncă în aer economia românească, deja distrusă de binomul băsist SRI-DNA, mi se pare de neînțeles. 

Dar, trecând peste neomarxizarea liberală, mă întreb cum oare, forurile superioare ale Ortodoxiei acceptă în rîndurile lor o asemenea trădare. A-l numi pe dl. Boloș ”preot Ortodox” – așa cum el însuși se pretinde, mi se pare o blasfemie.  Au uitat, oare, mai marii BOR că pe vre­mea Vechiului Testament, oamenii  își pedepseau trădătorii prin alungare din cetate sau ucidere prin lapidare. În acele vremuri Iisus Hris­tos îi numea pe turnători ”pui de năpârci”, ”vi­cleni” sau ”faţarnici”. Ne pretindem creștini, dar se pare că n-am înțeles nimic din Cărțile Sfinte…

Ca preot, și ca obligatoriu cititor al Sfinților Părinți și a Bibliei, s-ar fi presupus că acest om este familiar cu  noțiunea biblică de ” aproapele”, de „seamăn”. Propunând abjectul turnător ca membru meritoriu al societății, care merită retribuit, ”preotul” Boloș acceptă în totalitate mizeria actului delațiunii: modul pervers în care turnătorul intră în viața victimei, dar și modul în care abjecția umană se insinuează și murdărește societatea. Aceasta este, în cele din urmă, cucerirea Lumii și distrugerea însăși a istoriei de către Diavol.

”Preotul” Boloș instituie din nou rolul turnătorului Diavol, scos la iveală din metastaza suferită în interstițiile societății comuniste; turnătorul propus de acest ”preot”, în consonanță cu U.E. este chiar agentul patogen al răului; a răului totalitar. Diavolul din istoria reactualizată a comunismului.

În rușinoasa tăcere a PNL s-a auzit măcar vocea lui Eduard Hellvig, făcând astfel și mai josnică tăcerea ”urmașilor lui Brătianu”, care a spus că un astfel de sistem, introduce un grad mare de subiectivitate umană în procesul de colectare a taxelor, un domeniu care ar trebui să fie cât mai obiectiv și automatizat.”

„Mi de pare ceva oribil pur şi simplu. Ideea asta a mai fost propusă de cineva în România, un fost ministru de Finanțe care e acum pe la Banca Națională. A fost o discuție clară atunci și s-a ajuns la concluzia că este un lucru oribil ca delațiunea, turnătoria securității să o înlocuim cu turnătoria financiară. Mi se pare oribil. S-a întâmplat în Italia lucrul asta prin anii 50-60. Este o metodă care încalcă orice regulă a civilizației”, a spus și profesorul Mircea Coșea.

În România nu a fost, niciodată nevoie de plată, pentru delațiune, fiindcă noi ne turnăm între noi, de mult, și fără nici o recompensă. Există, pregnant, la românii dintotdeauna,  dorinţa mărturisită de a-i distruge pe cei care ne deranjează, chiar și pentru faptul că există și o duc mai bine ca noi. Astfel, se realizează plenar bucuria de a vedea răul altcuiva. ”E posibil, – spune profesorul de sociologie S. Gombos, într-un remarcabil studiu – ca predispoziţia de a ne turna semenii pare să fie o trăsătură naţională de caracter. Face parte din acelea pe care timpul nu le atenuează. Stigmatul delaţiunii marchează profund sufletul şi frun­tea tuturor membrilor familiei sale. Care dintre oamenii demni ar accep­ta să aibă de-a face cu vreunul dintre ei? Aceasta este marea necunoscută omisă de trădătorul care se chinuie să formuleze ecuaţia nemerniciei sale: efectul de bumerang ce va dura generaţii.

Incalificabil e și faptul că nu ni se pare nimic grav în această activitate, altfel mizerabilă. Adevărul istoric e știut: în ”epoca de aur” a delatorilor, la fiecare trei români era câte un turnător. Acum turnătoria a re-devenit o activitate legiferată și lăudată oficial.…”

Turnătorului-delator benevol, sau din interes de azi e fericit că există un ”cadru legal” în care delaţiunea lui poate să distrugă. Astfel, el poate obține un avantaj legal printr-o delațiune, pe de o parte, iar pe de alta, îi poate elimina pe cei care îi deranjează, sau pe cei pe care îi invidiază.

Mulți, prea mulți dintre ei au, pur și simplu plăcerea de a face rău – de la reclamagiii din epoca ceauşistă care au devenit astăzi, – o dată cu schimbarea generațiilor-, denunţătorii la procurori. De la delatorii care îngroşau voluntar rândurile informatorilor Securităţii, până la mizeriile umane care fac astăzi coadă la DNA. Așa s-au făcut victime umane, oameni obișnuiți, necunoscuți publicului larg, anonimi, dar reali, pe care i-a distrus sistemul promovat de fostul procuror-șef DNA Laura Codruța Kovesi, Florian Coldea și Traian Băsescu. Nu cred că exagerez catalogând aceste acte drept crime…  

”Acest tip de delator, – mai spune sociologul S. Gomboș în studiul său -, se naşte dintr-o încrucişare între mitoman şi monstrul lipsit de morală, iar la români, unde moralitatea şi etica private sunt luate în uşor sau derizoriu, turnătoria ticăloasă se face cu mare nonşalanţă. Acest gen de delator nu are nicio remuşcare, el nu simte că face ceva rău, dimpotrivă, se consideră un fel de apărător al eticii, un soi de erou de benzi desenate care aduce dreptatea socială.

Societatea românească trăieşte, în continuare, sub spectrul fantomei acestui cadavru neîngropat. Acum avem doar mai multe situaţii, posibilităţi sau locuri unde putem turna. O facem democratic chiar, aşa cum se vede pe ecranele televizoarelor…

Personal, – am mai scris asta -, am fost marcat încă din copilărie de exercițiul turnătoriei. O turnătorie care s-a exercitat chiar asupra familiei mele. Am înțeles de mic ce însemna ca tatăl tău, fost deținut politic, înregimentat de comuniști în categoria ”chiaburi” și ”dușman al poporului”. Nu numai că anjajații Sfatului Popular veneau să ne ia gratis anual din curte un porc de 200 de kilograme. Asta era un fleac. Am fost martor la lungile percheziții ale Securității în toată casa, în care se arunca totul în mijlocul camerei. Din discuțiile alor mei am știut clar, de mic, cui datoram aceste mizerii. Aveam vecini colectiviști, care săptămânal turnau tot ceeace se întâmpla în curtea noastră, cine și de cîte ori intra sau cît timp stătea. Vecini, colectiviști cu ”origine sănătoasă”, ai căror copii, au devenit, cu trecerea timpului ștabi în securitatea lui Ceaușescu. Și, pe care eu i-am iubit întotdeauna: joaca împreună, ani de zile în stradă, mersul la furat de mere, dulcea copilărie m-au făcut să nu le port, nici lor, nici părinților lor,  – Dumnezeu să-i odihnească -,  pică, niciodată. Am simțit că îi iubesc și acum, când i-am văzut demonstrând alături de cei de la ”haștag rezist”, împotriva modificării legilor justiției.

În ritmul în care ”turnătorul” revigorat prin faptul că a devenit, din MIZERIE UMANĂ, mulțumită U.E,  ”avertizor de integritate”, adică un erou, nu cred că va trece mult şi în întreprinderi, în magazine, în scările locuinţelor se vor instala căsuţe cu : “Turnaţi Aici!”

”Unul dintre miturile fondatoare ale conştiinţei noastre naţionale este Mioriţa, balada unde avem nu numai uzurparea şi asasinatul din invidie materială, ci şi o oiţa turnătoare” -, spune undeva Liviu Mihaiu și nu putem să-l contrazicem…

Vorba unui prieten italian: “Ce mafie, care interlopi la voi în România, că, dacă merg trei la furat sau la f…, unul dintre ei toarnă!!?”

Întrebarea mea este însă: Poate fi fericit şi constructiv un popor în care unul din trei ciobani se toarnă!?

p.s. Atenţie. Avertizorul de integritate, cel care reclamă public abuzurile unui regim sau ale unei instituţii de stat este singurul turnător cu valenţe eroice.

De aceea lui Snowden, de exemplu, i s-au făcut filme şi statui”.

Nu suntem atenți, ca de multe ori în istoria noastră. Dar neatenția asta cu ”delațiunea” o vom plăti mai  scump decât ne putem imagina. Mai scump decât au plătit înaintașii noștri care au înfundat pe nedrept pușcăriile comuniste, dar și cele băsiste…

De ce? Fiindcă miza cea mare a noilor ideologii este să inducă – așa cum spunea foarte bine profesorul Al. Călinescu – ideea că noi, de fapt, suferim de niște boli grave, de care nu suntem conștienți, și pe care ”ei” – ideologii neomarxiști au datoria să ni le trateze. Nu de puține ori s-a inventat o injustiție pentru a proteja concepte și situații care se vor a fi impuse populației. Așa s-a întâmplat cu impunerea comunismului, când s-a inventat o ”justiție„ care funcționa prin delațiune, menită să apere termeni precum ”societatea socialistă multilateral dezvoltată”, ”umanismul socialist”, ”omul nou”, etc.

Sistemul e același, doar că prin delațiune se vor apăra principiile ”corectitudinii politice”. Așa apar pe la televiziuni, și în universități, noii militanți ai noii ordini mondiale. Ei au de apărat cuvinte goale, fără nici o acoperire, precum: rasism sistemic, deconstrucție, binaritate, gen, islamofobie, incluziune, LGBTQ, acceptare, multiculturalitate, cultură woke, dominare, sex fluid, încălzire globală, energie verde, lupta împotriva fumătorilor, etc. Totul contra accesului rapid la cariere universitare, finanțări substanțiale, burse, colocvii internaționale, recunoaștere, etc. 

Acestea, toate, nu vor putea rezista într-o lume normală, fără delatori, grupați azi în ”comitete de etică” și ”observatori”, care încep să domine ca putere universitățile, înlocuind ceeace altă dată erau ”comisarii politici”, importați din fosta URSS.  Asezonată cu presanta cenzură, din ce în ce mai evidentă, care îți ordonă ceea ce nu e și ceea ce este corect să spui, relevă clar de ce este atâta nevoie de turnători antrenați, de cât mai mulți turnători. Cei care își toarnă azi patronul fiindcă îl urăsc, se pregătesc, de fapt, pentru vremurile în care denunțurile vor hotărî soarta noastră, pentru vremea care se apropie. Aceea a opresiunii, a suspiciunii, al turnătoriei și a fricii. 

Octavian Hoandră
Octavian Hoandrăhttp://canal33.ro
Jurnalist, realizator de emisiuni, artist plastic si autor de proză, publicistică şi poezie, distins cu premiul "Distincţia Culurală" al Academiei Romane.
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments