Trandafirul, cu petale delicate și parfum îmbătător, este cea mai iubită floare a tuturor timpurilor. Considerat mesager al dragostei, trandafirul are, nu doar o semnificație bogată, ci și o istorie veche.
Simbol al iubirii, al regenerării, utilizat in vechi ritualuri magice, izvor de frumusețe, trandafirul este cea mai cunoscută și, probabil, cea mai iubită floare. Învăluit în legende și mister, catifelat, adulat, cu un parfum suav, a fascinat dintotdeauna cu farmecul său aparte. Ca floarea preferată a lumii încă de la începuturi, trandafirul a inspirat nenumărate mituri, povești, folclor și legende în întreaga lume.
Minunat prin frumusețea, forma și parfumul său, trandafirul este floarea cel mai des întâlnită ca simbol al occidentului, apropiindu-se de simbolul roții. Datorita structurii lui cu multe petale a fost asociat labirintului, dar si timpului circular.
Aspectul general al acestui simbolism floral este, acela de manifestare țâșnită din apele primordiale, deasupra cărora floarea de trandafir se înalță și își deschide petalele. Trandafirul simbolizează cupa vieții, sufletul, inima, iubirea. Poate fi contemplat ca o mandala și poate fi socotit un centru mistic.
Trandafirul este menționat pentru prima dată într-o străveche însemnare sumeriană. Regele Akkadian Sargon I a adus, în urma unei expeditii militare întreprinsă dincolo de Tigru, câțiva arbuști de trandafiri pe care i-a plantat în grădina sa.
Se spune că este Alexandru cel Mare, după un război în Persia, a adus cu el nenumărate comori, printre care și trandafirul, deși Herodot este de părere că Midas, regele mitic, a adus floarea pe pământ grecesc.
Prezent în mitologia greacă, romană, indiană sau persană, precum și în legendele populare românești, trandafirul a înflăcărat întotdeauna imaginația oamenilor.
În mitologia greacă se spune că trandafirul, încă de la crearea lui a fost destinat să fie cea mai frumoasă floare de pe pământ. Chloris este o zeiță a florilor și a primăverii, o nimfă a Insulelor Fericiților din mitologia greacă. Ea a fost soția lui Zephyros, zeul vântului de apus, și mama lui Karpos, zeul fructelor. Legenda trandafirilor spune că Chloris a creat prima floare de trandafir din trupul fără viață al unei nimfe pe care a găsit-o într-o poiană în pădure. În memoria acesteia și pentru a dăinui amintirea ei pe pământ, a creat o floare fără asemănare în lume, trandafirul. Pentru ca frumusețea să fie fără egal, Chloris le-a cerut sprijin zeilor. Astfel, Afrodita i-a dat frumusețea, Dyonissos, zeul vinului i-a dăruit trandafirului nectarul și parfumul său amețitor, cele 3 grații i-au oferit strălucirea, farmecul și veselia, Zephyros, Vântul de primăvară, a îndepărtat norii pentru ca Apollo, zeul soarelui poată adduce căldura, să lumineze trandafirul și să-l inflorească. În final, pentru a-și apăra frumusețea neasemuită, Ares i-a dat spinii.
Tot în mitologia greacă, trandafirul alb, este asociat cu zeița frumuseții, Afrodita. Legendele spun că trandafirul alb a apărut împreună cu zeița frumuseții din spuma mării, înconjurând-o ca o ghirlandă. După cum afirmă Anacreon, trandafirul s-a născut din spuma albă ca laptele, care învelea corpul Afroditei, când zeitța dragostei a ieșit din valurile mării.
Tot despre zeița Afrodita se spune că trandafirul roșu ar fi apărut din sângele lui Adonis, ucis de Ares, drept pedeapsă că s-a îndragostit de Afrodita. Altă legendă spune că trandafirul roșu ar fi apărut din lacrimile Afroditei amestecate cu sângele lui Adonis, rănit mortal de un mistreț sălbatic.
Despre grecii din antichitate se spune că își parfumau trupurile cu ulei de trandafir și se împodobeau cu prilejul ocaziilor festive, spun istoricii, cu ghirlande din trandafiri
Istoricii relatează că regele Frigiei, Midas (căruia Dyonissos i-a îndeplinit dorința de a transforma tot ce atinge în aur) ar fi avut în gradina lui nemaipomeniții trandafiri cu 60 de petale. Homer ne amintește în Eliada că scutul lui Ahile și coiful lui Hector erau împodobite cu trandafiri, existând credința că erau astfel protejați în lupte.
Trandafirul este prezent nu numai mitologia greacă, ci și în cea romană.
O legendă povesteste că micul mesager al dragostei, jucăușul Cupidon, pe lângă arcul și tolba cu săgeți, a primit în dar un gingaș trandafir, din partea zeiței Venus. De-atunci, trandafirul a rămas pentru indrăgostiții din lumea întreagă un simbol al iubirii pure. Într-o altă legendă, trandafirul s-ar fi născut din surâsul jucăușului Cupidon, iar spinii săi ar fi de fapt, săgeți metamorfozate ale micuțului zeu al iubirii.
Un alt mit spune că fiul lui Venus, Cupidon, a aruncat accidental săgeți în grădina de trandafiri, când o albină l-a înțepat, iar „înțepătura” săgeților a făcut ca trandafirilor să le crească spini. Și, când Venus a mers prin grădină și și-a înțepat piciorul într-un spin, picăturile de sânge au fost cele care au înroșit trandafirii.
În mitologia romană, fecioara Rhodanthe, de o nemaipomenită frumusețe, a atras mulți pretendenți zeloși care au urmărit-o fără milă. Epuizată de asaltul lor, Rhodanthe a căutat refugiu în interiorul templului frumoasei Diana, zeița vânătorii. Dar când pețitorii nerăbdători au fărâmat porțile templului, zeița, furioasă, dar și cuprinsă de gelozie, a transformat-o pe Rhodanthe într-o floare de trandafir, iar pe tinerii pretendenți i-a transformat în spini.
Tot în cultura romană, sărbătoarea Rosalia din Roma antică (nume provenit de la trandafir) era sărbătoarea strămoșilor și avea loc în fiecare primăvară. Romanii așezau pe mormintele consorților trandafiri zdrobiți, simbolul inimilor îndurerate. Prin tradiție, mormintele strămoșilor erau presărate cu petale de trandafiri, coroane de trandafiri (rose) erau atârnate de cruci, trandafirul fiind simbolul regenerării. Sărbătoarea Rosalia, precreștină, a fost „adoptată” de creștinism sub numele de Rusalii.
Musulmanii credeau că trandafirii au fost creați din lacrima Profetului Mahomed. Legenda arabă povestește despre cum a luat naștere trandafirul galben. Profetul Mahomed era plecat luptând în războaie când a început să tânjească după soția sa Aisha. Dar chinuit de ideea că ea era infidelă, a cerut în vis sfatul Arhanghelului Gabriel, care l-a sfătuit ca la întoarcerea acasă să îi ceară soției să arunce din mână obiectul pe care îl are. Dacă ar fi fost fidelă, ce ținea în mână ar rămas aceeași culoare. Profetul s-a întors din război și Aisha s-a repezit la el purtând în brațe un buchet imens de trandafiri albi. A fost surprinsă când el i-a poruncit să-i arunce în râu. Dar ea s-a supus și trandafirii au devenit galbeni.
Tăblițele de lut excavate în templele din Ur din Irak vorbesc despre livrarea apei de trandafiri destinate sultanului din Bagdad. Sultanul folosea nu mai puțin de 30.000 de borcane cu apă de trandafiri pe an, pentru a-și face camerele să aibă un parfum plăcut pentru numerosul său harem.
În mitologia vechilor persani, inițial trandafirii erau albi. Într-o noapte, o privighetoare a întâlnit un trandafir alb și s-a îndrăgostit iremediabil. Dragostea privighetorii fost atât de intensă încât a pornit triluri, desi înainte de a întâlni trandafirul, doar ciripea. Când Allah a proclamat trandafirul ca fiind regina florilor, privighetoarea a dat fuga să-și îmbrățișeze floarea adorată, dar a fost străpunsă de spini, iar din picăturile de sânge vărsate, trandafirul s-a colorat în roșu.
În Egiptul antic, trandafirii erau considerați cele mai sacre dintre flori și erau folosiți ca ofrande pentru zeița Isis. Trandafirii au fost găsiți și în mormintele egiptene, unde erau folosiți ca coroane funerare.
Se spune că Generalul sarazin Saladin ar fi trimis în imperiul său nenumărate caravane încărcate cu apă de trandafiri pentru a „purifica moscheele pângărite de cruciați.
În India, trandafirul cosmic, Tripurasundari, exprimă frumusețea divină, desemnează atingerea perfecțiunii, desăvârșirea fără cusur. Tripurasundari este o zeiță hindusă, care face parte din cele zece Mahavidyas, formele supreme ale lui Mahadevi, mama zeiță. Ea este adorată ca fiind cea mai frumoasă femeie din cele trei lumi, și stăpâna universului. Trandafirul, semn de devoțiune și respect, este folosit ca ofrandă pentru zeiță.
Un mit hindus ne spune că una dintre soțiile lui Vishnu, protectorul lumii, ar fi apărut dintr-un trandafir. Cei doi mari zei s-ar fi certat in legatură cu cea mai frumoasă floare. Vishnu prefera trandafirul iar Brahma (creatorul universului), care nu mai văzuse niciodată un trandafir, a ales ca cea mai frumoasă floare, un lotus. Se spune că în momentul în care Visnu i-a arătat lui Brahma trandafirul, acesta a rămas foarte impresionat de frumusețea lui și a trebuit să fie de acord că floarea de lotus nu este mai frumoasă decât trandafirul. Si pentru a recunoaște că Vishnu a avut dreptate, Brahma a creat-o din petale de trandafiri, pe zeita Lakshmi, ce avea să-i devină soție lui Vishnu. În linii mari, în Asia trandafirul corespunde cu lotusul.
Conform unor legende medievale, trandafirii au apărut în Bethleem, în mod miraculos, în urma rugăciunilor unei frumoase fecioare, acuzată pe nedrept și condamnată să fie arsă pe rug. Se spune că rugul, după ce a fost aprins, fecioara s-a rugat și rugul s-a stins, și s-a transformat în tufe cu trandafiri albi și roșii, iar tânăra fecioară a fost numită „ Harul lui Dumnezeu.”
Datorită spinilor săi, trandafirul a devenit un simbol al patimilor lui lisus, astfel că trandafirul roșu semnifică martiriul. În iconografia creștină, trandafirul este potirul în care a curs sângele lui Iisus ori simbolul rănilor. Angelius Silesius spune că trandafirul sau rosa este imaginea sufletului ori a lui Hrisros care își pune pecetea pe sufletul omului.
Totodată, în creștinism, trandafirul este un simbol al perfecțiunii sau al unicității, al neperechii și este asociat în mod particular cu Fecioara Maria, una din titulaturile de celebrare fiind „Roza Mistica”.
În legătură cu spinii trandafirilor, Zarathustra spunea că aceștia sunt invenția diavolească a spiritului răului, Ahriman.
O legendă românească spune aproximativ același lucru: Dumnezeu a creat trandafirul, iar diavolul, pentru a distruge creația lui Dumnezeu, i-a făcut spinii.
Într-o altă legendă se spune că în Paradis trandafirul era lipsit de ghimpi, aceștia apărând în urma păcatului originar și izgonirea din grădina divină a lui Adam si a Evei. Legenda ne spune că în Grădina Raiului toți trandafirii erau de culoare albă – simbolul purității. După ce Adam și Eva au păcătuit, si Dumnezeu i-a izgonit din Rai, trandafirii, de rușine, s-au înroșit. De atunci, trandafirii roșii semnifică dragostea pasională și sunt cea mai gingașă modalitate de a spune te iubesc.
Poate că nicio altă floare nu ne face să simțim puterea iubirii așa cum o face trandafirul, căci oamenii au fost pasionați de trandafiri încă de la începutul timpurilor.
Se spune că podelele palatului Cleopatrei erau acoperite cu petale delicate de trandafiri și că înțeleptul și cunoscător Confucius avea o bibliotecă de 600 de cărți special despre cum să îngrijească trandafirii.
Până la începutul secolului al XIX-lea, se credea că petalele de trandafir uscate au puteri misterioase. Napoleon le-a dat ofițerilor săi pungi cu petale de trandafir să le fiarbă în vin alb, pentru a vindeca otrăvirea cu plumb de la rănile de gloanțe. Chiar și astăzi, din Orientul Mijlociu până în nordul Indiei, apa de trandafiri este încă folosită pentru a împrospăta mâinile înainte de o sărbătoare sau un salut festiv.
Trandafirul este, de asemenea, un simbol al secretelor sau al înțelegerii tacite, care datează din epoca romană și care își trage însemnătatea din evenimente reale, cum ar fi banchetele romane, La aceste banchete, trandafirul juca un rol important: petale de trandafir erau răspândite peste tot, în havuzuri curgea apă de roze, trandafirii erau suspendați sau puși în spatele ușilor și toți invitații se împodobeau cu trandafiri. Existau camere pentru întruniri politice cu caracter secret, unde se puneau la cale alianțe și comploturi, și tot ce se discuta aici avea un caracter confidențial, de unde sintagma „sub rosa” (sub trandafiri) avea înțeles de „taină”.
Trandafirii, simbol al iubirii au un limbaj specific.Trandafirii proaspeți într-un buchet exprimă recunoștință profundă, în timp ce un singur trandafir spune „Încă te iubesc”. Un buchet de boboci de trandafiri reprezentând dragostea nevinovată, simbolizează tinerețea, în timp ce un trandafir fără spini înseamnă „dragoste la prima vedere”.
Referitor la culori, trandafirii albi simbolizează puritatea, inocența și spiritualitatea. Se spune că aceștia au crescut în grădina Maicii Domnului. Trandafirii rosii, sunt mesageri ai dragostei și ai pasiunii, trandafirii galbeni simbolizează prietenia, dragostea frățească și bucuria. trandafirii roz înseamnă sinceritate, iar trandafirii portocalii semnifică bucuria unui nou început.
„Nu spunem ceva nou, toate lucrurile au fost spuse, dar cum nimeni nu ascultă și mai ales cum totul se uită, trebuie să o luăm întotdeauna de la capăt” – André Gide
Surse: Dicționar de simboluri – Jean Ghevalier, Alin Gheerbrant, Dicționar mitologic Greco-roman – Anca Balaci, Mitologia greco-romană – G Popa Lisseanu
