Tudor Chirilă, vedeta celor de la PRO TV, s-a manifestat zgomotos duminică, la inaugurarea monumentului dedicat Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca. El a avut numeroase critici de adus actualului ministru al Culturii, Raluca Turcan, care a fost și ea prezentă la inaugurare și care a și luat cuvântul, de altfel.
Ulterior, Tudor Chirilă, cunoscut pentru nonconformismul său, și-a explicat pe pagina sa de socializare reacția avută.
„Sunt furios și revoltat, poate de aceea un pic incoerent. Astăzi m-am dus la inaugurarea monumentului dedicat memoriei Monicăi Lovinescu și lui Virgil Ierunca, opera artistului sculptor Virgil Scripcariu, inițiativă a fundației Humanitas.
A vorbit Gabriel Liiceanu, un discurs care a debutat cu explicația întârzierii de câteva săptămâni a inaugurării din cauza unui furnizor care nu și-a onorat promisiunea de a livra la termen materialul pentru soclu. A continuat apoi explicând audienței importanța acestui moment din perspectiva omagierii unor voci care nu au încetat niciodată să reprezinte repere fundamentale ale libertății de exprimare, într-o perioadă în care România se scufunda în bezna imorală a comunismului. Două voci care au ținut aprinsă lumina speranței că libertatea e o valoare ne-negociabilă, pe care dacă românii nu o vor uita, o vor întâlni din nou, în cele din urmă. Așa percep eu existența Monicăi Lovinescu și a lui Virgil Ierunca, așa am deschis ochii mari, încercând să înțeleg de unde venim, după ce, în liceu, am citit Fenomenul Pitești”, și-a început el explicația pe propria pagină de Facebook.
Intervenția sa a continuat: „Am avut apoi surpriza neplăcută să văd că ia cuvântul Raluca Turcan, care a spus audienței cum a crescut ea cu Europa Liberă, a mai rostit, într-un limbaj de lemn, câteva banalități de context, după care a încheiat discursul recunoscând că statul român nu a putut face un asemenea monument sau ceva de genul ăsta.
De când a început discursul acestei doamne, am început să mă cam sufoc la gândul inadecvării absolute a prezenței și mai ales a discursului ei. Cum să ai tupeul să vorbești când tu reprezinți șleahta moștenitoare a comunismului, șleahta care a confiscat exact momentul eliberării României de comunism, transformând societatea noastră în terenul viran de valori morale pe care rătăcim azi? Cum să iei cuvântul, când ești beneficiarul direct al celor care i-au forțat în exil pe Monica Lovinescu și Virgil Ierunca?
Nu am putut să mă abțin și i-am strigat toate astea. Și am făcut asta pentru că mi s-ar fi părut mai grav să tac și să accept această abjectă formă de compromis, în care noi, cetățenii, victime ale schilodirii morale a României, suntem obligați să auzim discursul comemorativ al unui reprezentant al călăilor la inaugurarea unui monument dedicat celor care au luptat împotriva lor.
Poate că urletul meu revoltat a stricat o ceremonie, doar oare nu asta am învățat de la Monica Lovinescu și Virgil Ierunca? Să nu renunțăm și să nu tăcem? Când era bine să mă revolt împotriva unei asemenea miƶerii? Acasă, în propria intimitate?”.
În cele din urmă, sub forma unei posibile scuze, același Tudor Chirilă a conchis: „Ce e mai grav, un strigăt de revoltă care întrerupe o ceremonie comemorativă sau tăcerea resemnată care consfințește pactul cu răul? Prezint scuze celor din audiență care consideră că reacția mea a fost nepotrivită. Eu cred că a fost momentul oportun”.
Monumentul dedicat celor două personalități ale culturii române se află la intersecția străzilor Grigore Romniceanu cu Doctor Petre Herescu, din cartierul Cotroceni, și a fost calificat de Tudor Chirilă drept „superb”.
