7.9 C
București
sâmbătă, 2 martie, 2024
Google search engine
EDITORIALUn demers inadmisibil şi revoltător: Africa de Sud acuză naţiunea israeliană de...

Un demers inadmisibil şi revoltător: Africa de Sud acuză naţiunea israeliană de genocid

Africa de Sud (!) a reclamat Israelul, pe 29 decembrie anul trecut, la  Curtea Internaţională de Justiţie, acuzând, într-un document de 84 de pagini, că “actele şi omisiunile Israelului relevă un caracter de genocid, deoarece sunt însoţite de intenţia specifică necesară”. (Omisiunile vizează “ordinul de luptă” iniţial al ministrul Apărării de la Ierusalim, Yoav Gallant – “Fără electricitate, fără alimente, fără combustibil”, dar şi greutatea cu care se permite intrarea ajutoarelor umanitare în Gaza, prin graniţa cu Egiptul de la Rafah).

Demersul Africii de Sud este, evident, unul politic. Dar miezul acestuia, juridic, este unul de neadmis, revoltător: culpabilizarea unui Stat (personificarea juridică a naţiunii) – Israelul.

Africa de Sud cere Curţii Internaţionale de Justiţie de la Haga o opinie juridică. Îi cere, cu alte cuvinte, părerea dacă ceea ce face Israelul în Gaza este sau nu genocid. Dar cum pot să-şi dea cu presupusul judecătorii Curţii, fără o investigaţie? Şi cum să facă o investigaţie, fără un aparat propriu de investigaţie? Şi, chiar dacă ar avea un astfel de aparat, genocidul e o faptă penală, deci de competenţa Curţii Penale Internaționale (tot o instituţie ONU şi având sediul tot la Haga). Însă aceasta judecă persoane, nu state. Exemplul cel mai concludent – al preşedintelui Putin, pe numele căruia Curtea Penală Internațională a emis un mandat internațional de arestare pentru crime de război în Ucraina. De ce este în libertate încă preşedintele Federaţiei Ruse? Pentru că ţara lui nu recunoaşte şi nu acceptă jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale. Poate rămâne acasă, se poate duce în Turcia, de exemplu, care nici ea nu recunoaşte şi nu acceptă această jurisdicţie. Dacă însă intră într-un stat care se află sub jurisdicţia Curţii Penale Internaţionale, organele abilitate ale acestuia sunt obligate să pună în execuţie mandatul de arestare.

Netanyahu – “pe persoană fizică” (vorba unui gânditor sublim) – poate fi reclamat oricând la Curtea Penală Internaţională. Va fi judecat şi i se va da o sentinţă, care ar avea o valoare cel mult morală, pentru că nici Israelul nu recunoaşte şi nu acceptă juridcţia Curţii Penale Internaţionale. În cazul în care ar primi un mandat de arestare pentru crime de război în Gaza (dar asta după o investigaţie solidă, cu probe şi martori), poate vizita liniştit America, de exemplu, dar nu şi România (aflată între ţările care recunosc respectiva jurisdicţie).  

Prin urmare, Africa de Sud forţează mâna unei instituţii care judecă litigii între state (legate de dispute teritoriale, de dreptul de pescuit în ape de frontieră – dau doar două exemple, care îmi vin în minte), obligând-o  să se pronunţe într-o speţă în care nu are competenţa să se pronunţe.

Judecătorii Curţii Internaţionale de Justiţie vor avea, sper, maturitatea profesională, de a declara inadmisibilă juridic petiţia Africii de Sud. Nu vor putea opri însă ca demersul de 84 de pagini să rămână în istorie ca unul revoltător.

RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments