Într-o lume profund marcată de conflicte, tensiuni și amenințări la adresa păcii, a fi uniți pentru pace devine nu doar o chemare la acțiune, ci și un veritabil apel la responsabilitate pentru fiecare dintre noi. Este cu adevărat trist că, într-o eră în care suntem mai informați, mai conectați și mai interconectați ca niciodată, se vorbește atât de mult despre înarmare și confruntare, în timp ce ideea fundamentală de a ne concentra asupra păcii, pare că a coborât în plan secundar.
Pacea nu presupune doar absența războiului, ci, în esență, prosperitate, stabilitate și respectarea drepturilor și libertăților fundamentale. Pacea reprezintă un fundament al societății noastre și un obiectiv comun pe care trebuie să-l promovăm în fiecare palier al existenței noastre. Este din ce în ce mai evident că a percepe pacea ca pe ceva dat și garantat, a devenit inactual și periculos, așa încât este imperios să privim pacea ca pe un bun neprețuit, despre care, de data aceasta, TREBUIE să ne îngrijim fără încetare!
Este esențial să înțelegem că responsabilitatea pentru menținerea păcii nu aparține doar liderilor politici și militari. Este o datorie a fiecărui individ și a fiecărei comunități. Pentru a atinge acest obiectiv, trebuie să aducem oameni din toate domeniile importante ale societății împreună: oameni politici, lideri religioși, oameni de știință, artiști, educatori și cetățeni obișnuiți. În mod cert, acționând în mod concertat și consonant, ca rod al unui efort conjugat de gândire, suntem mult mai puternici și putem deveni o voce.
În tot acest demers, este vital să ne amintim și să conștientizăm rolul important al societății civile.
Acțiunile societății civile, fie că facem referire la ONG-uri, la grupurile de activiști sau la cetățenii implicați, pot avea un rol crucial în promovarea păcii. Societatea civilă poate monitoriza respectarea drepturilor omului, poate iniția și susține acțiuni de lobby pentru politici și legi care promovează pacea și justiția socială, poate exercita presiuni constructive asupra guvernelor și a instituțiilor naționale si/sau internaționale pentru a acționa din perspectiva interesului legitim al cetățeanului.
Acțiunile pentru pace nu se limitează, însă, la discursuri și/sau declarații. Ca o chezășie a frământărilor noastre în direcția redobândirii păcii, ele presupun angajamentul real în promovarea dialogului, diplomației și cooperării internaționale.
În esență, vorbim despre mijloace pur democratice prin care oamenii își pot face auzite vocile și pot solicita soluții pașnice la problemele cu care se confruntă omenirea în prezent. În timp, acest tip de acțiune, poate genera schimbări semnificative și, cel puțin într-un prim registru, poate atrage atenția liderilor noștri asupra nevoii de acțiune pentru pace.
În concluzie, pacea nu este un dat, ci un obiectiv comun, o responsabilitate permanentă pe care o împărtășim și la care trebuie să veghem cu toții. Mai mult ca oricând, se impune să fim uniți pentru pace, să vorbim cu convingere despre pace, ori de câte ori se ivește prilejul, să acționăm cu vigoare în direcția redobândirii păcii, să educăm viitoarele generații relativ la importanța ei și să sprijinim acțiunile societății civile cu scopul nedisimulat de promovare a păcii. Doar în acest fel gândesc că putem contura, împreună, un viitor mai bun și mai pașnic pentru noi toți.
