12.4 C
București
vineri, 1 martie, 2024
Google search engine
EDITORIALOpiniiViziunea de la San Francisco (II)

Viziunea de la San Francisco (II)

La 40 de kilometrii de San Francisco, majestuos şi peren, adastă privirii și copitelor cailor obosiți, moșia FILOLI. Peste 250 de hectare de pământ, în mijlocul căreia se află conacul Bourn-Roth. 57 de camera, o librărie impresionantă şi o eleganță tipică stilului architectonic Georgian american.

Numele moșiei, FILOLI, nu pare important dar, este acronimul primelor doua litere a fiecărui cuvant din credo-ul primului proprietar William Bourn  „Fight for a just cause; Love your fellow man; Live a good life.” (Luptă pentru o cauză dreaptă; Iubește-ți aproapele; Trăiește o viață bună). Credo-ul poate oricând fi extras din filosofia chineză, atât este de permanent, vechi și nou, curent și antic. Și totusi este o credință pur americană. SUA au găsit, pe pământul făgăduinței, preactic o frază care se poate confunda cu miile de ani de înțelepciune chineză. Primul pas spre dialog a fost astfel deschis de Washington.

Simbolistica locului, luxul architectonic și cultural de final al epocii de aur americane (casa este construită în 1917), modul subtil în care natura se împletește cu cea mai elitistă formă de exprimare a bogăției umane, și anume gradina botanică, precum și cele patru ore de dialog chino-american au creionat impresia distinctă că la San Francisco s-a întâmplat ceva mai mult decât o simplă discutie între manageri de situații de criză.

Acolo puterea georgiană, regală, republicană și fundamental americană s-a întălnit cu China republicană, aflată în momentul său de glorie istorică, economică și de legitimă mândrie civilizațională. În acel conac s-a întâlnit drumul american al civilizației atlantico-pacifice cu cel al proiectului global chinez al propriei bunăstări.

Acum cinci milenii, China a plecat din Sudul oceanulu Pacific spre a spune lumii că civilizația sa trăiește și respiră civilizație statală, centralizatoare și perenă. Pe malul aceluiași ocean Pacific, aflată pe cealaltă parte a globului, o  la fel de statală, centralizatoare și perenă putere, SUA așteaptă întîlnirea cu vecina sa de ocean. La moșia FILOLI cele două civilizații suverane, imposibil de delocalizat din istorie, imposibil de distrus fără ca planeta întreagă să piară, imposibil de ignorant, s-au întălnit în calmul botanic al supremei eleganțe.

Acolo între florile Irlandei, copacii Californiei și calitatea liniștii vechiului conac cele două civilizații și-au oferit egalitatea de dialog. Căci egalitatea a fost primul cuvînt scris de ambii leaderi, cel american și cel chinez, în dic’t’ionarul pe care cele două supra puteri îl vor scrie împreună începând cu San Francisco. Prin summitul de la FILOLI, SUA și China, fiecare în felul său au rupt din puterea lor pentru a transcrie cuvantul egalitate. În China nu te duci pentru a da ordine. Regatului din mijloc îi declari respect și smerenie. În SUA nu te duci să impui. Imperiului democratic american îi ceri. Cele două națiuni au reușit în vechiul conac să își ofere uneia celăilalte egalitatea de înțeles. SUA nu se înclină, China nu cere. 

Nici o altă putere mondială nu a reuşit asemenea regală de diplomație. Niciodată două puteri pacifice nu au reușit să unească o viziune atât de globală. Nici măcar foșii stăpâni coloniali britanici. Primirea la moșia care definește puterea elitistă americană, ne arată că drumul celor două națiuni pacifice s-a întâlnit în sfârșit. Istoria a început să fie scrisă. Ironia istoriei sau doar simbolistică adiacentă, este că evenimentul a avut loc în pregătirea summit-ului APEC, adica a întîlnirii leaderilor puterilor Asia-Pacific.

SUA au recunoscut prin întâlnirea de la Filoli că puterea chineză le este egală în Pacific. Un element de simplă geografie americană, face din SUA dublă putere a două oceane, Pacific și Atlantic. China nu este putere atlantică și nu poate devenii fără o schimbare de paradigmă securitară pe care Beijing o respinge fundamental, din motive filosofice milenare. Atunci când elita americană a înțeles că modernitatea pacifică a Chinei nu poate devenii, în actualele condiții de dezvoltare, putere atlantică, au înțeles și faptul că Beijing nu este un adversar. Ci doar o națiune fundamental aflată în dreptul său de dezvoltare. China își caută partenerul său de viitor, într-un echilibru egalitar ca putere de ocean Pacific.

Deși și ea putere de Pacific, Rusia nu poate oferii stabilitatea parteneriatului global  imaginat pentru viitor de către China. Pentru Rusia, lupta sa de supraviețuire civilizațională și ca putere globală este Oceanul Artic și imensa graniță oceanică oferită de Marea Bering, Strâmtoare Bering și Marea Chukchi. Toate acestea sunt vecinele SUA, nu ale Chinei. Toate, în viziunea Rusiei, pot fi folosite ca vîrfuri de presiune îndreptate împotriva SUA. Mai mult, toată întinderea aceasta imensă de apă se află deasupra Nordului Pacificului. Ca atare parteneriatul China-Rusia nu este stabil din punct de vederea al cursului maritim de construcţie al BRI, planul de dezvoltare economică globală a Chinei. Nu este nici măcar pe aproape. Din contră, oricand presiunea unei Rusii putere Artică la adresa SUA poate devenii dinamita care să arunce în aer proiectul sud pacific chinez.

China este putere de Sud Pacific. O diferență de geografie care spulberă orice propagandă mincinoasă conform căreia un Beijing modern și putere mondială economică devine  automat dușmanul de moarte al SUA. Nu are cum. Distanța este enormă, iar puterea atât economică cît și militară maritimă americană este pentru urmatoarele decenii imposibil de depășit. Prin întâlnirea de la moșia californiană, SUA au spus Chinei că dicționarul care stă să fie scris între cele două state, va fi real doar dacă aceasta asigurare a oceanului Pacific este oferită de către China. Iar China a acceptat să discute în acești termeni. Mai mult cele două puteri au și clarificat acești termeni.

Pentru că în raport cu Rusia, acești termeni clari îi asigură Chinei statul de putere suverană oceanică, deci globală, exact obiectivul care definește BRI. Fără a mai avea permanent în față presiunea rusă, China și SUA au depășit astfel prima problemă de scriere a unui dicționar. Și anume alfabetul în care va fi scris acesta. SUA și China su decis ca alfabetul maritim să fie comun. Aceasta este o victorie fundamentală pentru dezlegarea sensului evenimentelor modiale care vor avea loc în deceniile viitoare.

De aceea, cine înțelege exact sensul viziunii de la San Francisco va vedea că președintele Xi a muncit enorm pentru ca întâlnirea de la moșia Filoli să fie un succes. În discursurile sale pe tărâm american, președintele Xi a utilizat cuvantul ”oameni” de 60 de ori. Concentrându-se asupra a ceea ce ar trebui să fie făcut, după summitul Biden-Xi din San Francisco, leaderul chinez a propus principii noi pentru a introduce alți „30 de ani de aur” pentru Asia-Pacific.

Având asigurată reușita întâlnirii din SUA, China a declanșat la APEC un nivel superior de dialog. Ca răspuns la apelurile flagrante ale anumitor țări de confruntare și distrugere a dezvoltării altor țări, Xi Jinping a subliniat clar că dezvoltarea este tema eternă a regiunii Asia-Pacific. De altfel, la întâlnirile de pe continentul american s-a discutat în termenii de eternitate despre dezvoltare și progres. Căci China nu gîndește în termenii a patru ani de mandat prezidențial. Ci în termenii oceanelor eterne, acolo unde, din sudul pacificului o civilizație suverană, pacifist și egală cu lumea a pornit spre îndeplinirea propriilor dorințe și aspirații. Dezvoltarea este posibilă doar prin cooperare, absența cooperării este cel mai mare risc, iar decuplarea și întreruperea lanțului de aprovizionare nu sunt în interesul nimănui. Regiunea Pacifică nu poate și nu ar trebui să fie o arenă pentru rivalități geopolitice, cu atât mai puțin ar trebui să fie scufundată într-un nou război rece sau într-o confruntare bazată pe tabere.

Drumul maritim al Chinei este abia la început. Din ceea ce eu înțeleg, culoarul Rusiei artice nici măcar nu s-a descoperit. Ca atare, SUA au obtinut un echilibru. Pacific pare a gîndii mult mai profund decat Atlantic. Poate că în această dualitate se regăsește și pericolul la adresa stabilității puterii globale americane pentru următorul secol. Când în Pacific poate domnii pacea între cele două puteri egale China și SUA, Atlanticul poate cunoaste cele mai cumplite furtuni. Ca atare să dorim bine venit Chinei pe marile oceane pline de neprevăzut ale lumii. Viziunea de la San Francisco nu este decît începutul navigației. Pilotul automat nu mai poate asigura el singur pacea. Oamenii care vor scrie noul dicţionar al puterilor pacifice devin cei mai importanți.

HD Hartmann
HD Hartmannhttp://canal33.ro
Profiler şi analist politic, jurnalist specializat în politică externă, geopolitică şi geostrategie, curajos şi expresiv comentator al actualităţii interne şi internaţionale. Este duşman al gândirii unice, are o voce distinctă, pertinentă şi autentică şi nu ezită să dea „sentinţe”, de multe ori implacabile.
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments