Cunocută sub numele de Hyacinthus orientalis, zambila se află printe florile ce vestesc primăvara. Este o floare a bucuriei și ne reamintește că natura renaște în fiecare an.
Originară din Asia, nu este foarte clar cum a ajus în Europa. Se spune că zambila ar fi fost adusă din Turcia și din alte regiuni mediteraneene de un medic german, Leonjardt Rauwolf. Zambila, spun alte surse, ar fi fost adusă în Europa de vest în timpul secolul al XVI-lea și a fost cultivată pentru prima data în Austria, în anii 1500.
În timpul secolelor XVII-XVIII zambila nu era o plantă comună, căci datorită parfumului persistent al zambilelor, bulbii erau foarte scumpi.
Olandezii, au inceput încă din din secolul al XVII-lea să o comercializeze, dar la un preț ridicat, zambila fiind în acea vreme doar privilegiul celor bogați.
Astăzi există peste 30 de soiuri de zambile, care au diferite culori, de la alb, crem și galben pâna la roz, oranj, albastru, ciclam, violet sau chiar indigo.
Legenda spune că la bordul unei nave comerciale din Genova ar fi existat bulbi de zambile, nava a naufragiat, iar bulbii, purtați de ape au ajuns în Țările de Jos și pe câmpuri au răsărit apoi minunatele flori.
Numele zambilei provine de la un erou din mitologia greacă, Hyakinthus, care în greacã înseamnã nestemat, giuvaier. Hyakinthus (fiul lui Amyclos, regele Spartei) era un tânăr de o frumusețe rară. El era iubit atât de către Apollo, zeul soarelui și al artelor, cât și de Zephyrus, zeul vântului de apus.
Într-o bunã zi , când Apollo si Hyacinthus se întreceau în aruncarea discului, Zephyrus, care privea de departe competitia, a devenit extrem de gelos, datoritã frumuseții și tinereții lui Hyacinthus.Atunci, când a venit rândul lui Apollo sã arunce discul, Zephyr l-a deviat cu o suflare în capul lui Hyacinthus. Îngrozit, Apollo a încercat sã opreascã sângele care se scurgea din rana prietenului sãu. Îndurerat, Apollo nu a dorit să i-l lase pe tânar lui Hades și când Hyacinthus a murit, sângele sãu vãrsat pe pãmânt s-a transformat într-o floare care îi poartã numele pânã în ziua de azi. Apollo a așezat trupul frumosului tânăr pe bolta cereascã, sub forma unei constelații.
Se spune că pe petalele zambilelor ar fi înscris cuvantul ai, din expresia Ai, alas!, ca semn al durerii profunde a lui Apollo, care să dănuiască etern în amintirea oamenilor. Micuțele pete întunecate de pe petalele zambilelor ar putea fi interpretate cu literele a si i din alfabetul grecesc, lucru confirmat de poetul latin Ovidiu, care spunea că lacrimile lui Apollo au fost cele care au marcat petalele acestor flori cu cuvântul ai.
Într-o altă legendă se spune că floarea de hiacint a răsărit din sângele lui Ajax, a cărui înfrângere de către Ulysses în disputa legată de armele lui Achilles, l-a aruncat într-o stare de nebunie.
Orbit de de furie, Ajax a omorât toate oile armatei grecești, luându-le drept inamicii săi. Atunci când și-a dat seama ce făcuse s-a sinucis, iar din sângele lui a răsărit o floare roșie, purtând inițialele sale, ai.
Datorită originii sale mitologice, zambila era în vechime simbolul jocurilor sportive. Simbolizand sportul si joaca in limbajul florilor, zambila reprezintă în același timp îndrăzneala, semeția, dar și graba sau mândria. Florile de zambilă (hiacint) erau dedicate lui Apollo, zeul soarelui și al artelor.
Homer și Vergiliu au lăudat în creațiile lor parfumul unic al zambilei. Insa zambilele nu sunt apreciate doar pentru frumusetea si parfumul lor, ci si pentru efectele benefice pe care le au asupra organismului si psihicului nostru. Zambilele, aceste flori delicate, colorate și parfumate, sunt un simbol al afecțiunii, motiv pentru care pot fi oferite drept cadou tuturor persoanelor dragi. Zambila mai este asociată și cu fidelitatea și constanța sentimentelor, cu bunătatea, tandrețea și amabilitatea.
