10.8 C
București
duminică, 3 martie, 2024
Google search engine
EDITORIALZoe, fii bărbată!

Zoe, fii bărbată!

Mă întreabă mai deunăzi mama ce înseamnă ”transgender” și de ce e scandal legat de asta! Adică e tot un fel de homosexual, nu? Adică îi plac bărbații! Hait, zic în gândul meu, chiar nu era unul dintre subiectele pe care le aveam în vedere pentru discuțiile cu mama. Încerc să-i explic diferența dintre gay, travestit și transexual! Nu sunt convins c-am reușit s-o luminez pe deplin, mai ales că nici eu nu sunt sigur că am identificat toate nuanțele deosebirilor dintre ei.

Ulterior, am aflat și de unde până unde avea aceste nedumeriri când am citit despre scandalul de la Teatrul Mic. Pe scurt, pentru cei care nu citesc știrile culturale (ha!): o activistă transgender, îmbrăcată mai mult nu, a protestat pe scenă împotriva distribuirii unui bărbat heterosexual în rolul unei transexuale. Cea care a deranjat ordinea, dar mai ales liniștea publică, a fost poftită și escortată pe ușă afară, iar piesa s-a putut desfășura în bune condițiuni. Aplauze!

Ca la noi, presa a preluat imediat subiectul și l-a rostogolit, până a umplut Facebookul. Ceea ce ar fi putut fi un lucru bun, dar, tot ca la noi, pe jurnaliști i-a interesat mai puțin mesajul doamnei și mai mult detaliile legate de vestimentația, antecedentele sale și ”stresul” provocat plătitorilor de bilete. Au intervenit și câțiva actori și regizori pentru a duce discuția spre complexitatea actului artistic, dar, desigur, vocile lor n-au prea răzbătut prin cascada de indignări tradiționaliste la adresa ”propagandei” care se face minorităților sexuale și a ocultei care se folosește de orice prilej pentru a stimula schimbarea sexului la copii!

Sunt un om căruia nu-i plac ostentațiile și stridențele. De aceea, eu nu aș fi ales genul acesta de manifestare. Și sigur nu unul în care să apar mai mult dezbrăcat, căci nu sunt chiar Brad Pitt! În primul rând pentru că, om de comunicare fiind, știu că forma ar fi eclipsat fondul. Dar, tot cu acest background în România, știu că decența nu interesează pe nimeni și e cel mai prost vehicul pentru ideile pe care vrei să le transmiți într-o societate refractară și cu înfiorător de multe preconcepții, tabuuri și fobii. Prin urmare, înțeleg de ce doamna a apelat la tipul acesta de intervenție publică și mi-e greu să-l condamn, deși am senzația că alegerea lui a dus la tabloidizarea prezentării subiectului în presă și, implicit, la eclipsarea totală a ideilor transmise.

Această minoritate a minorității nu a beneficiat de acoperirea mediatică și artistică de care a început să se bucure comunitatea gay, mai ales în ultimii ani, după ce aproape toate statele civilizate le-au recunoscut membrilor acesteia drepturi egale cu restul cetățenilor. În primul rând pentru că e foarte greu să explici, să transmiți, să expui într-un articol, într-un film sau o piesă de teatru, subtilitățile intime care îi deosebesc pe transexuali de restul oamenilor. Cum adică un bărbat se simte femeie? Sau o femeie se simte bărbat? Dacă te-ai născut bărbat și ai fost crescut ca unul, de unde știi cum se simte o femeie ca să poți spune că așa o faci și tu? Dacă nu le trăiești, nu le poți ”înțelege” decât la nivel abstract. Și-atunci e normală dorința lor de a se face auziți. De a-și face recunoscută existența. Iar în România, din cauza mentalitățiii majoritare, e aproape imposibil să o faci cu un oarecare impact, fără să apelezi la mijloace mai neortodoxe (mă scuzați!). Prin urmare, e de înțeles de ce au profitat de unul dintre foarte puținele evenimente cu caracter public legate de universul lor pentru a vorbi despre ei. În fața unor oameni care, teoretic, erau mai deschiși să-i audă, dată fiind decizia lor de a viziona un spectacol cu un astfel de subiect. Și care, în pofida grijii unora că ar fi fost tulburați de incident, erau mult mai predispuși să nu-l scoată din context și să-i înțeleagă motivațiile.

De aceea cred că, cel puțin în privința formei, societatea noastră, oricât de conservatoare ar fi ea, poate să-și permită să fie ceva mai îngăduitoare și mai empatică, mai ales că au lipsit complet conotațiile de incitare la ură, spre deosebire de incidentul de acum câțiva ani, când un grup de habotnici homofobi a întrerupt proiecția unui film cu tematică LGBT la Muzeul Țăranului Român.

Și-ar mai rămâne de discutat fondul, adică mesajul acțiunii. Din păcate, asta nu se va întâmpla la noi decât timid, din cauza formei. În România secolelor 19 și 20 făceau furori pe scenă Matei Millo sau Miluță Gheorghiu dând viață uneia dintre cele mai savuroase eroine ale dramaturgiei autohtone: Coana Chirița (mamă a 8 copii!)! Peste ocean, într-o perioadă de tristă amintire, personajele de culoare erau interpretate de actori caucazieni, vopsiți în negru. Tom Hanks a luat un Oscar jucând rolul unui gay care se îmbolnăvește de SIDA. Chiar și una dintre cele mai celebre replici din teatrul nostru are o conotație care ar putea fi azi interpretată diferit față de 1883, când a fost scrisă: Zoe, fii bărbată!

Da, sunt conștient că aceste exemple nu sunt identice în complexitatea circumstanțelor lor, dar voiam să subliniez că au existat multe cazuri în istoria artistică a omenirii în care alegerile considerate firești pentru moment (și care, abia dacă au suscitat oarecari discuții și nemulțumiri) nu au fost reevaluate decât mult mai târziu. Iar unele dintre ele sunt inimaginabile azi. Tocmai pentru că, în timp, s-a ajuns și la dezbateri despre ele, despre motivații, cauze, conotații, simbolistică și implicații. Adică exact lucruri de care are nevoie și societatea românească, pentru care indignările și isteriile, tribalismele și dialogul surzilor sunt cam singurele atitudini față de probleme mult mai profunde și mai grave decât cea ridicată de o Zoe care n-a mai vrut să fie bărbat(ă)!

Radu Herjeu
Radu Herjeuhttp://canal33.ro
Jurnalist cu peste 23 de ani de experienţă în presa scrisă, radio şi televiziune, premiat cu Diploma „Distincția Culturală” al Academiei Române, fost membru al Consiliului National al Audiovizualului şi fost lector universitar la Facultatea de Jurnalism-Filosofie din cadrul Universităţii Spiru Haret, Radu Herjeu este dramaturg şi autor a 8 volume de versuri, dramaturgie, publicistică, analize şi interviuri.
RELATED ARTICLES
- Advertisment -

Most Popular

Recent Comments