Astăzi se celebrează Ziua Mondială a Radioului, la iniţiativa UNESCO. Sărbătoarea marchează prima transmisie radio de la sediul ONU, realizată la 13 februarie 1946. Tema anului 2024: Radioul, un secol de informare, divertisment și educație.
În mesajul aniversar, UNESCO scrie că în cei 100 de ani de existență, radioul a devenit, în mod incontestabil, mijlocul cel mai apropiat de sufletul și mintea oamenilor, oferind știri, divertisment și educație în toate colțurile lumii”.
Radioul, pe care mulți dintre noi îl ascultăm în fiecare zi, este o invenție greu de poziționat exact în timp, pentru că descoperirea radioului nu a fost făcută de o singură persoană. Pentru a ajunge la ce este radioul astăzi, a fost necesară contribuția mai multor oameni de știință.
Primul pas a fost făcut în 1873 când James Clerk Maxwell a demonstrat matematic că undele electromagnetice ar putea fi transmise prin aer.
Este unanim admis că primul care a fost în măsură să realizeze o emisie și o recepție de unde radio a fost fizicianul german Heinrich Hertz în 1887, care s-a bazat pe propriile studii de fizică teoretică, la care s-au adăugat cele ale predecesorilor săi. Apoi, în 1888, Heinrich Hertz a validat teoria lui Maxwell, demonstrând cum se poate produce și detecta radiația electromagnetică.
În 1892, Nicola Tesla a folosit studiile lui Maxwell pentru a demonstra cum se pot transmite și totodată percepta energia undelor radio – în scopul transiterii informațiilor.
Un alt pionier care a contribuit la dezvoltarea radioului, a fost fizicianul rus Aleksandr Stepanovici Popov, cu al său înregistrator de furtună, în 1895, care a realizat primele recepții sistematice, fiind și cel căruia i se atribuie inventarea antenei.
Gugliemo Marconi este menționat deseori ca fiind inventatorul radioului. El este cel care a transmis primul mesaj radio transatlantic în anul 1901. Cu toate acestea, auzim foarte des că Nicola Tesla a inventat radioul, însă acesta a fost, dintr-un motiv sau altul, în umbra lui Gugliemo.
Cel mai frecvent atac la revendicarea de invenție a radioului de către Marconi vine de la susținătorii lui Nikola Tesla. El a inventat bine-cunoscută bobină Tesla, esențială în transmiterea undelor radio, în anul 1891. Patru ani mai târziu, acesta își propusese înaltul proiect de a transmite efectiv semnale radio, pe o distanță de 50 de mile. Ambiția acestuia a fost însă năruită din cauza unui accident, mai exact un incendiu, ce i-a distrus laboratorul. Dar până în 1897, acesta a revenit și a depus mai multe brevete radio, care au fost în cele din urmă acordate în anul 1900.
În următorii trei ani, cererile de patent radio ale lui Marconi au fost refuzate pe motiv că se bazau prea mult pe munca lui Tesla (și alţi câţiva inventatori). Guglielmo Marconi, sistematizând datele de atunci, a oferit lumii în 1896, primul sistem practic de emisie și recepţie bazat pe undele electromagnetice, fiind bazat pe aparatul lui Tesla. Ulterior, în 1943, savantul Nicolae Tesla a primit creditul asupra acestei invenții (1893).
În primii ani de dezvoltare, comunicațiile radio au fost numite telegrafie sau telefonie fără fir, expresii care nu au rezistat în timp, și care au fost înlocuite cu termenul generic radio.
Radiourile s-au bucurat de o popularitate incontestabilă timp de mai bine de un secol. De la începuturile lor (de spus clar când a fost inventat radioul este în continuare o întrebare dificilă, însă estimăm jumătatea anilor 1800) până la noile evoluții din ultimii ani, radiourile au contribuit la furnizarea de comunicare și divertisment în întreaga societate a multor culturi.
În 1843 ia ființă primul serviciu telegrafic prin fir, între Washington și Baltimore, după ideea pictorului american Samuel Morse, iar din acel moment, nu a mai rămas de făcut, decât suprimarea cablului electric, ceea ce s-a și întâmplat câțiva ani mai târziu.
Primii ani ai tehnologiei radio au început în jurul anilor 1850, dar invenția reală nu poate fi atribuită doar unei singure persoane. În această perioadă, câțiva inventatori au creat și îmbunătățit tehnologia care a devenit radioul așa cum îl cunoaștem și folosim astăzi. Tehnologia radio presupune semnalizarea electronică dintre un transmițător și unul sau mai multe receptoare. Pentru a realiza acest lucru, sunt întrebuințate mai multe piese de tehnologie.
În anul 1870 J.C. Maxwell demonstrează matematic existența undelor electromagnetice și posibilitatea acestora de a se propaga cu viteza luminii (300.000 km/s), întărind astfel ipoteza, că și lumina este tot o oscilație electromagnetică. În sfârșit, Guglielmo Marconi reușește pentru prima dată să transmită o telegramă de 26 de cuvinte între Glacebay Canada și Poldhor Anglia (3122 km), punând astfel bazele unei realitați, radiocomunicațiile.
Prima frecvență radio folosită a fost frecvența AM în jurul anului 1906 în timpul Primului Război Mondial. Datorită fiabilității sale, a fost și cea mai populară frecvență pentru difuzare începând cu 1920. Frecvența AM a rămas frecvența dominantă pentru difuzare timp de peste trei decenii. Această perioadă este adesea denumită Epoca de Aur a Radioului. În această perioadă, posturile de radio au produs o mare varietate de programe, cum era de asteptat.
Cu progresele care tocmai au fost făcute în ultimii ani, nu se știe unde va duce tehnologia radio în continuare. În loc de televiziune, marea varietate de programe radio devin din ce în ce mai atrăgătoare pentru oamenii din întreaga lume datorită disponibilității și simplității sale, deci e posibil să rămână în topul mediilor utilizate pentru comunicarea în scară largă pentru încă o bucată lungă de vreme.
În concluzie, radioul a revoluționat modul în care comunicăm și ne conectăm la nivel global. De la primele semnale transmise peste ocean până la fluxurile de date și imagini mișcătoare de astăzi, radioul continuă să fie o parte esențială a vieții noastre cotidiene.
