Anul 2024 marchează un moment semnificativ în istoria Bucureștiului: 160 de ani de la înființarea oficială a Primăriei București. Această instituție a jucat un rol crucial în dezvoltarea și modernizarea capitalei României, adaptându-se constant la nevoile și provocările orașului de-a lungul decadelor.
Primăria București a fost înființată în anul 1864, sub domnia lui Alexandru Ioan Cuza, ca parte a unui amplu proces de modernizare administrativă a Principatelor Unite. Reforma administrativă inițiată de Cuza a urmărit să eficientizeze și să centralizeze structurile de guvernare locală, asigurând o mai bună administrare a orașelor și comunelor.
Din 1830 și până în 1864, Bucureștiul era împărțit în cinci zone și a fost condus de un Sfat Orășenesc, iar trecerea la o primărie organizată modern a reprezentat un pas important în evoluția urbanistică și administrativă a orașului.
De-a lungul celor 160 de ani, Primăria București a trecut prin numeroase transformări, reflectând schimbările politice, sociale și economice ale vremurilor.
Primul primar al Bucureștiului a fost ales generalul Barbu Vlădoianu, născut la 1812, un apropiat al domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care fusese și ministru de război, în perioada 21 februarie – 3 mai 1859. El și-a preluat funcția la 7 august 1864.
Capitala României începe o dezvoltare accentuată și trece prin reforme care duc la crearea unor instituții moderne de administrare a orașului. Printre primele măsuri luate se numără desființarea morilor de apă de pe râul Dâmbovița și pietruirea unor străzi. De asemenea, tot de numele generalului Barbu Vlădoianu se leagă și înființarea Oficiului Stării Civile. În jurul anului 1860, Bucureștiul avea aproximativ 120.000 de locuitori și puteau vota doar cei care aveau un anumit venit anual (votul cenzitar).
Vlădoianu este considerat unul dintre primarii a căror principală preocupare a fost modernizarea infrastructurii orașului, inclusiv pavarea străzilor, se continuă iluminatului public, Bucureștiul fiind în 1958 primul oraș din lume în care se introdusese iluminatul public cu lămpi cu petrol lampant. Chiar în anul în care a devenit primar, el a înfiinţat primul corp de pietrari al Primăriei pentru lucrările de regie. Cu ajutorul lor se va realiza un amplu şi îndelung program de pietruire a străzilor din Capitală.
„Pe podul Mogoşoaiei se execută primul pavaj sistematic cu piatră cubică şi prima lucrare de canalizare sistematică. Lucrarea se va încheia abia în 1872 când se realizează şi trotuare”, scria Gheorghe Parusi în lucrarea „Cronologia Bucureştilor”
Oraşul cunoaşte o perioadă de dezvoltare puternică și tot acum începe și dezvoltarea industrială a Capitalei.Tot în mandatul său se inaugurează prima gară construită din București, gara Filaret (1869), dar şi gara care avea să devină principala gară din oraş, respectiv Gara Târgoviştei (1870), ulterior denumită Gara de Nord. În al doilea mandat în decembrie 1872, a fost inaugurată prima linie de tramvai tras de cai („tramcar”), care făcea legătura între Gara Târgoviştei (actuala Gară de Nord) şi bariera Moşilor.
Din 1948, Instituția Primarului General funcționează în fostul Palat al Ministerului Lucrărilor Publice de pe actualul Bulevard Elisabeta. Edificiul a fost construit între anii 1906-1910, în stil tradițional, neoromânesc, după planurile arhitectului Petre Antonescu, pe terenul viran situat vizavi de Grădina Cișmigiului, numit „Maidanul lui Duca”, conform bucuresticitynews.ro.
În perioada ocupației nemțești din Primul Război Mondial, între 1914 – 1916, viitoarea clădire a Primăriei Generale a fost sediul Comandamentului german.
În perioada interbelică, Primăria București a continuat să promoveze proiecte de modernizare, inclusiv dezvoltarea transportului public și extinderea rețelelor de electricitate și apă. Aceasta a fost o perioadă de efervescență urbanistică, marcată de construcția unor clădiri și bulevarde emblematice, multe dintre ele fiind proiectate de arhitecți renumiți ai vremii.
După al Doilea Război Mondial, administrația municipală a trebuit să facă față provocărilor reconstruirii orașului și adaptării la regimul comunist. În această perioadă, au fost implementate proiecte de construcție a unor noi cartiere de locuințe, dar și demolări și restructurări urbane semnificative, uneori controversate.
În cei 160 ani de existență, Generalului Vlădescu i-au urmat în funcția de primar 82 persoane, printre care și numeroase personalități: C. Iliescu (1865), Dimitrie Brătianu (1866), Dr. P.Iatropol (1868), G.Gr.Cantacuzino (1869), Elefterie Diamandescu (1870), generalul Christian Tell (1870). Printre cei mai cunoscuți primari se numără cei din perioada interbelică (1918-1939) – Pake Protopopescu (despre care se spune că în aproape trei ani de mandat a reușit să realizeze mai multe decât alții în trei – patru decenii), Dem I. Dobrescu, Barbu Ștefănescu Delavrancea.
Toți au contribuit la dezvoltarea Bucureștiului, iar noi avem responsabilitatea să ducem mai departe eforturile de a face acest oraș modern, prosper, dar respectându-i istoria, spune actualul primar al capitalei, Nicușor Dan
Surse: newsweek.ro; mediafax.ro, rador.ro
