Ziua de 25 iulie 2000, reprezintă 25 de ani de la transferul portughezului Luis Figo de la FC Barcelona la Real Madrid, mutare care a schimbat fotbalul.
Luis Figo era, la 27 de ani, cel mai iubit jucător al Barcelonei. Peste noapte, în vara lui 2000, a devenit cel mai urât. Dintr-odată, favoritul Catalunyei era privit ca dușmanul ei de moarte.
Pe „Camp Nou”, toți uitaseră golurile sale fantastice, spectacolul oferit de el, trofeele cucerite datorită lui. Nimic nu mai conta, odată ce a renunțat la tricoul blaugrana pentru a-l îmbrăca pe cel blanco. Pentru fani, nu exista trădare mai mare decât aceasta: starul Barçei trecuse la Real Madrid.
Totul s-a datorat unei clauze. Mai exact, înainte de alegerile pentru președinția clubului Real Madrid, Florentino Perez a semnat un precontract cu Figo, în care se specifica faptul că, dacă Perez devine președinte al madrilenilor și Figo nu semnează cu Real, atunci Perez va trebui să primească 35 de milioane de euro de la Figo și de la agentul său, Jose Veiga.
Au urmat alegerile, unde Perez concura împotriva președintelui de la acea vreme, Lorenzo Sanz, văzut de toți drept principalul favorit, așa cum apărea și în toate sondajele. Perez, care mai participase împotriva lui Sanz și la alegerile din 1995, fără succes, s-a impus până la urmă, din a doua încercare, iar calvarul lui Figo a început, mai ales că mijlocașul nu credea nicio secundă că Perez va avea câștig de cauză.
Perez, care promisese această lovitură în caz că devine președinte, își freca mâinile de bucurie, în timp ce Figo era la pământ.
„Figo nu a vrut să meargă la Madrid, aproape a izbucnit în lacrimi când Florintino Perez a câștigat alegerile”, a spus jurnalistul Paulo Futre, care era la curent mereu cu fiecare pas și toate dedesubturile afacerii datorită relației cu impresarul lui Figo, Jose Veiga.
Pe 21 octombrie, când s-a întors, ca adversar, în primul Clasico pe Camp Nou, portughezul a trăit un coșmar. 98.000 de catalani l-au primit într-o atmosferă infernală. Toți urlau la el, îl fluierau la fiecare atingere a mingii, îl insultau.
În afara arenei, îi ardeau tricoul cu numărul 7, pe care-l purtase cinci ani. Înăuntru, tribunele erau pline de bannere, cu mesaje cumplite: „Un mercenar. Ducă-se-n iad!” sau „Catalunya nu uită, Iuda!”.
Chiar daca au urmat momente dificile, Figo spune ca nu regreta alegerea facuta. „A fost o chestiune de prestigiu pentru mine. S-au confirmat beneficiile acestui transfer in cele din urmă”, a mai spus Figo.
A jucat pentru Real Madrid timp de cinci ani și a câștigat un titlu în Spania, pe lângă Liga Campionilor. A marcat 38 de goluri în 164 de meciuri pentru club.
Renumit pentru creativitatea și capacitatea sa de a depăși fundașii ca extremă, Figo este considerat unul dintre cei mai mari jucători ai generației sale. Cele 106 pase de gol date de mijlocașul portughez se află pe locul doi in istoria primei ligi din Spania, în spatele celor oferite de Lionel Messi. A câștigat „Balonul de Aur” în 2000, „Jucătorul mondial al anului”, în 2001, iar în 2004 Pelé l-a numit în lista „FIFA 100 a celor mai mari jucători all-time”.
Transferul lui Figo a marcat începutul unei noi ere la Real Madrid, sub conducerea lui Florentino Pérez, care a continuat să aducă jucători de top, creând o echipă supranumită „Galacticii”.
Pentru Barcelona, a fost un moment dificil, dar care a contribuit la consolidarea rivalității cu Real Madrid, transformând „El Clasico” într-una dintre cele mai intense și urmărite dispute fotbalistice din lume.
