Încă din antichitate și până în zilele noastre există în tradiția populară din întreaga lume convingerea că între numele unei persoane și personalitatea acesteia este o strânsă legatură.
Onomanția este o tehnică interpretativă a etimologiei și valorii simbolice a numelor, ea extinzându-se asupra literelor care compun aceste nume.
Cuvântul onomanție este de origine italiană, „onomanzia”, împrumutat fiind de romani din greaca veche.
Onomanția implică analiza etimologiei, valorii simbolice a numelui și chiar a sonorității acestuia. Cei care practică onomanția susțin că numele atrage soarta și că există o legătură între nume și personalitate.
Grecii credeau că numele are puterea de a ne influența destinul și foloseau ca metodă de predicție analiza primei litere a prenumelui. Onomanția (întâlnită și ca onomomanție) este o artă divinatorie care se bazează pe analiza numelui. Denumirea derivă din greaca veche, unde “onoma” înseamna nume, iar “manteia” – profeție. Această disciplină era intens practicată în vremurile de demult cu scopul de a descifra destinul omului și, uneori, chiar pentru a-l determina sau controla. Primii și cei mai înflăcărați sustinători ai onomanției au fost adepții lui Pitagora.
De la greci, practica a fost preluată mai târziu de romani, care aveau chiar și un dicton – „Nomen omen” – care în traducere liberă ar iînsemna „Numele atrage soarta”. Grecii erau atât de convinși de puterea numelui de a influența mersul lucrurilor, încât au lărgit sfera onomanției inclusiv asupra localităților. Geograful antic Pomponius Mela nota în lucrarea „De chorographia” că autoritățile romane au schimbat numele unui oraș ilir proaspăt cucerit, pentru a-l face mai favorabil Romei (este vorba despre actualul port albanez Durres).
Tehnica onomamției vine cu informații pentru caracterizarea individului, iar literele care compun numele pot da indicia suplimentare. Există studii care consideră că prima, respectiv ultima literă a prenumelui sunt considerate importante. Totodată, prima vocală poate aduce sugestii sau indicii despre reacțiile raționale sau instinctive ale unei persoane în fața unor evenimente neașteptate. Numerologii și cei care practică onomanția aduc în comun particularități și trăsături ce se transferă celor ce primesc un anume nume.
Credința referitoare la legătura dintre nume și destin a fost perpetuată în tradiția populară a multor popoare, iar aceasta se întide pe diferite culturi. De exemplu, în tradiția ebraică , numele erau associate cu semnificația și originea și erau alese în funncție de calitățțile pe care părinții le-ar fi vrut pentru copiii lor. În cultura hindusă, numele sunt folosite ca instrument de definire a personalității și chiar există cărți care detaliază diferitele calități asociate cu anumite litere și silabe. În cultura occidental, această credință era popular mai degrabă în Evul Mediu, când oamenii credeau cu preponderență în diverse forme de astrologie și numerologie.
Așadar, fie că este vorba de o simplă curiozitate sau de o credință profundă, numele noastre continuă să ne intrige și să ne influențeze viața în feluri neașteptate.
Teoriile referitoare la modul în care prima literă a unui nume este interconectată cu caracterul purtătorului a suferit transformări de-a lungul secolelor și variază de la cultură la cultură.
Dar vom detalia aceste lucruri într-un articol viitor, căci nomen est omen – numele este omul!
