În fiecare an, pe 6 august, creștinii ortodocși prăznuiesc Schimbarea la Față a Mântuitorului Iisus Hristos, numită popular Probojenia, denumire din slavonă ce înseamnă „transformare” sau „schimbare”.
Schimbarea la Față a Domnului, a avut loc în anul al treizeci și treilea de la nașterea Sa, și în al treilea an și cel de pe urmă al propovăduirii Sale, Apropiindu-Se de Pătimirea cea de bunăvoie pentru mântuirea noastră, a mers în părțile Cezareei lui Filip, și, după cuvintele pe care le-a zis Petru, acolo: Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui Viu (Matei 16, 16), a început a spune ucenicilor Săi că trebuie să meargă la Ierusalim, să pătimească mult de la farisei, de la arhierei și de la cărturari și să fie omorât.
Din această pricină, ucenicii s-au întristat, dar mai ales Petru, care-L oprea pe El, zicându-I: Fie-Ți milă de Tine, să nu Ți se întâmple Ție aceasta (Matei 16, 22). Atunci, alungând mâhnirea lor, a făgăduit unora dintre ei că, după puține zile, le va arăta slava Sa
Înainte de a se săvârși minunea Schimbării la Faţă a Domnului, El i-a luat cu Sine pe Petru, Iacov și Ioan și au urcat împreună pe Muntele Taborului ca să se roage, vrând a-i întări pe ucenici în credinţa că El este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, pentru ca ei să nu fie deznădăjduiți în urma evenimentelor care aveau să se întâmple în zilele următoare.
Ajungând pe munte, S-a urcat la un loc înalt și Se ruga, iar cei trei ucenici, osteniți, pe de o parte de suirea muntelui înalt, iar pe de alta de lungimea rugăciunii, se luptau cu somnul, precum zice Evanghelistul Luca: Iar Petru și cei ce erau cu el erau îngreuiați de somn (Luca 9, 32). Dar, când s-au deșteptat bine, au văzut Schimbarea la Față a Domnului, strălucind cu slava dumnezeirii Sale.
„S-a schimbat la față înaintea lor, și a strălucit față Lui că soarele, iar veșmintele Lui s-au făcut albe că lumina. Și iată, Moise și Ilie s-au arătat lor, vorbind cu El și, răspunzând, Petru a zis lui Iisus: «Doamne, bine este să fim noi aici; dacă voiești, voi face aici trei colibe: Ție una, lui Moise una și lui Ilie una». Vorbind el încă, iată un nor luminos i-a umbrit pe ei, și iată glas din nor zicând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit; pe Acesta ascultați-L». Și, auzind, ucenicii au căzut cu fața la pământ și s-au spăimântat foarte” (Matei 17, 2-6; text paralel: Marcu 9, 2-7; Luca 9, 28-36).
Dar imediat au parte de un lucru şi mai neobişnuit: în această lumină, doi bărbaţi stau de vorbă cu Isus despre patima şi moartea Sa în Ierusalim. Este vorba despre marii proroci ai Vechiului Testament, Moise şi Ilie. Apostolii stăteau cutremurați, ascultând cele ce se grăiau și îndulcindu-se cu vederea slavei celei dumnezeiești, atât cât puteau cuprinde ochii lor trupești, deoarece Domnul le-a arătat numai atât cât putea suferi firea omenească.
Momentul este interpretat ca o confirmare a divinității lui Iisus și a misiunii sale mesianice. Este, de asemenea, o prefigurare a Învierii și a slavei de după Înviere, oferind ucenicilor o privire asupra viitorului glorios al lui Hristos.
Și atunci un nor luminos i-a umbrit pe Apostoli, înconjurând vârful Muntelui Tabor. Atunci Apostolii au fost cuprinși de frică, pentru că, apropiindu-se de Hristos, au intrat și ei în nor și au auzit un glas, zicând: Acesta este Fiul Meu Cel iubit, în Care am binevoit; pe Acesta ascultați-L (Matei 17, 5).
La auzirea acestui glas venit de Sus, Apostolii au fost cuprinși cu totul de frică și, temându-se, au căzut cu fețele la pământ. Atunci slava Domnului s-a depărtat de la fața lor. Iar Domnul, apropiindu-Se, S-a atins de ei, zicându-le: Sculați-vă și nu vă temeți! (Matei 17, 7). Iar ucenicii, ridicându-și ochii, n-au văzut pe nimeni, decât numai pe Domnul Iisus Hristos.
Și, pe când se coborau din munte, Domnul le-a poruncit să nu spună nimănui nimic despre cele întâmplate, până ce nu va pătimi și nu va învia din morți. Și ucenicii n-au spus nimănui nimic despre Schimbarea la Față a Domnului.
Din punct de vedere istoric, Sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului datează de la începutul veacului al IV-lea d. H., când Sfânta Împărăteasă Elena construiește o biserică pe Muntele Tabor. Această sărbătoare este menționată în documente începând cu prima jumătate a secolului al V-lea d.H. În Apus, sărbătoarea Schimbării la Față s-a instituit mai târziu, prin hotărârea luată de papa Calist al III-lea, drept mulțumire pentru biruința creștinilor asupra turcilor la Belgrad, în anul 1456.
Surse: Viețile sfinților; pravila.ro; doxologia.ro
