Clătitele sunt un desert delicios și popular în întreaga lume. Există dovezi istorice care atestă prepararea și consumarea clătitelor încă din Antichitate.
Clătitele datează din epoca neolitică, aproximativ 10.000 de ani î.Hr., epocă în care oamenii coceau pe pietrele fierbinți un amestec creat din semințe măcinate și apă, iar rezultatul era o pâine nedospită destul de asemănătoare cu turtele pe care le cunoaștem din zilele noastre. Pâinea dospită a fost descoperită de către egipteni în jurul anului 6.000 î.Hr., fapt ce a adus o schimbare majoră în lumea brutăritului.
De la descoperirea pâinii dospite, pâinea și-a început lunga istorie a alimentului de bază pe care îl cunoaștem în ziua de azi.
Rude vechi ale pâinii și ale lipiei, clătitele s-au răspândit rapid peste tot în lume, diferite fiind uneori doar ingredientele.
Grecii sunt cei care au împrumutat această idee și primii care au preparat ceea ce numim astăzi produse de patiserie, inclusiv clătite, chiar dacă la început erau doar un amestec de pâine, miere și ulei. Tot grecii au inventat peste alte 70 de tipuri și varietăți de pâine. Metodele îmbunătățite de coacere au fost împrumutate de către romani și, prin urmare, în aproape același interval de timp, grecii și romanii sunt considerați primii oameni care au consumat clătite și care au contribuit la inventarea desertului iubit pe care îl cunoaștem în ziua de azi.
În Antichitate, grecii numeau clătitele „taganites” sau „tiganites”, după numele tigăii în care acestea erau făcute.
Cronicarul grec Athenaeus povestește în lucrarea sa „Deipnosophistaí” cum erau preparate clătitele și ingredientele pe care le conțineau la acea vreme: 500 de g de făină, 60 ml de vin alb, 60 de ml de lapte acru și jumătate de linguriță de sare. Clătita era rumenită pe ambele părți și se servea caldă, dimineața. Se asezona cu miere, semințe de susan, iar câteodată chiar și brânză.
În timpul Imperiului Austro-Ungar, clătitele au devenit atât de populare încât au ajuns să fie servite chiar și la curtea imperială. Se spune că soția împăratului Francisc Iosif I, Elisabeta a Bavariei, preocupată fiind de aspectul ei fizic, a dat ordin bucătarilor să îi aducă doar deserturi ușoare. Aceștia au pregătit o rețetă atipică de clătite, fâșii rupte din clătite caramelizate, amestecate apoi cu gem și alune de pădure. La vederea acestor clătite, împărăteasa a refuzat să le guste, însă soțul acesteia a mâncat atât porția sa, cât și porția soției.
Astăzi, clătitele sunt servite într-o varietate de moduri și sunt un desert iubit de mulți. Sper că această legendă despre istoria clătitelor a fost interesantă și informativă pentru tine!
Primele rețete scrise pentru clătite au fost introduse în cărțile de bucate în anul 1943. Acestea precizau faptul că în timpul procesului de gătire, clătitele trebuie coapte pe o singură parte pentru un timp și răsturnate, pentru a se putea coace complet. Primele rețete nu au inclus detalii mai clare referitoare la cine a inventat clătitele.
Cu timpul, clătitele au luat din ce în ce mai multe forme, fiind împrumutate încet de către toate popoarele și au trecut testul timpului, fiind un desert delicios și iubit al zilelor noastre și având chiar și propriile sale sărbători și festivaluri.
Clătitele, în forma lor exactă de azi, provin din nordul Franței, din regiunea Bretania. Există numeroase preparate cu clătite originare acestei regiuni, cunoscută și ca țara sau patria clătitelor, a cidrului (suc de mere) și a fructelor de mare. Așa se explică faptul că, inițial, clătitele erau un desert ce se servea alături de cidru. Clătitele realizate în această regiune a Franței au devenit foarte populare și datorită combinațiilor delicioase și interesante ce conțin atât clătite dulci, cât și sărate, acestea au devenit printre cele mai cunoscute și iubite deserturi și gustări. Mai mult decât atât, clătitele au devenit chiar un simbol pentru această regiune, însă și pentru Franța. Există chiar și o sărbătoare „La Chandeleur” ce are loc pe 2 februarie și a devenit cunoscută ca „Ziua clătitelor”.
De asemenea, și în Anglia există o sărbătoare dedicată clătitelor ce are loc în fiecare an cu 47 de zile înainte de Sărbătoarea Paștelui și poartă numele de „Pancake Day”, „Pancake Tuesday” sau „Shrove Tuesday”, care este considerată Ziua Internațională a Clătitelor în mai multe țări. Peste 100 de milioane de clătite sunt consumate în Anglia cu ocazia Zilei Internaționale a Clătitelor. Tot în Anglia sunt consumate peste 52 de milioane de ouă pentru Ziua Internațională a Clătitelor.
Festivalul clătitelor este o sărbătoare ce are loc în județul Brașov, înainte de intrarea în Postul Paștelui. Este una dintre favoritele sărbători locale ale tinerilor ce locuiesc în această zonă. Acest festival al clătitelor este un bun prilej pentru ca oamenii din această comunitate să se întâlnească și să petreacă timp împreună. Festivalul marchează și trecerea de la iarnă la vară sau triumful luminii asupra întunericului. Festivalul clătitelor cuprinde diverse activități, printre care și o caravană a clătitelor, dansuri specifice zonei, concursuri, un bal mascat (tinerii își pregătesc măștile cu o seară înainte de festival), expoziții cu obiecte tradiționale.
În Basarabia, o specialitate preparată din clătite are numele unei povești scrisă de Spiridon Vangheli. Inspirat de această cușmă fermectă, tortul poartă numele cărții.
„Cușma lui Guguță” are, precum povestea, ingrediente magice: clătite umplute cu vișine și frișcă, amestecul dând o aromă proaspătă și acrișoară tortului.Micul Guguţă a primit de la tatăl său o cuşmă cam largă, care a devenit un simbol al personajului.
Iarna Guguţă îi apăra de ger pe copiii din sat luându-i pe toți sub căciula lui, care avea darul de a se mări după nevoie, astfel încăpând sub ea câte doi, câte şapte, sau micuții din întreg satul. Cușma a „ieșit” din filele de carte și alături de minunata specialitate cu clătite, s-a transformat într-o bibliotecă în aer liber, încăpătoare pentru toți cei care vor să împrumute o „poveste” sau pur și simplu să se refugieze sub căciulă.
Nu se știe cu exactitate dacă cine a inventat clătitele a făcut-o prin experimentarea cu ingrediente sau dacă a fost doar o întâmplare, însă știm că Există peste 400 de varietăți și combinații de clătite, însă clătitele tradiționale și cele cu ciocolată sunt printre cele mai consumate. Astăzi, clătitele sunt servite într-o varietate de moduri și sunt un desert iubit de mulți.
