Încă din primul moment al prezentării exit-poll-urilor, a fost evident chiar și pentru un nevăzător că pierderea Bucureștilor pentru alianța PSD-PNL era previzibilă și că tot discursul a fost pregătit pentru a pune accentul pe victoria la europarlamentare, în prima fază cu „5 în față”, cum spunea domnul Marcel Ciolacu.
Mințile conspiraționiste diseminează ideea că PSD (PNL cică nu ar fi capabil nici de asta) a gândit pierderea doamnei Firea, exilul la Bruxelles, ca fiind mult mai profitabile actualului lider al partidului decât o victorie la Primăria Capitalei. E adevărat, chiar și adunate, scorurile domnilor Piedone și Burduja, plus cel al doamnei Firea, nu fac cât scorul domnului Nicușor Dan, doar că distanța era mai mică și nu se știe niciodată cum se numără când sunt câteva sute de voturi diferență. Că doar s-a mai văzut. Drept urmare, victoria lui Nicușor Dan a fost posibilă și graţie strategiei PSD-PNL care – după ce au căutat independentul, l-au găsit, l-au servit maselor și apoi l-au zdrobit – au decis că la Primăria Capitalei fiecare partid merge cu onoarea și demnitatea lui, doar are „balta pește”.
Motorul acțiunii a fost PSD. Așa vorbesc faptele.
Domnul Cîrstoiu ne-a spus că acela care l-a căutat a fost domnul Ciolacu, iar domnul Ciucă a aflat de el cu două zile înainte de a fi desemnat. Până la această clarificare din partea fostului candidat, convingerea fermă era, în spațiul public, că medicul a venit pe filiera PNL, unii spuneau SPP (care e în curtea președintelui de țară). Cu ceva adevăr în ultima variantă, tot PSD a fost instrumentul de lucru. Cel mai gălăgios în a cere domnului Cîrstoiu să dea explicații doar și numai într-o „conferință de presă”, şi nu altfel, a fost același domn’ Ciolacu care, după ce domnul Cîrstoiu a fost retras, deși făcuse și conferința de presă, s-a jelit public că toată viața se va simți măcar „prost” față de medicul de la Urgențe.
După reconfigurarea cărților, toată lumea astepta ca domnul Piedone să se retragă. Dar cine ar fi avut interes în afară doar de doamna Firea? Nimeni. Așa că nu s-a retras nici domnul Piedone. Despre domnul Burduja nu merită prea multe judecăţi de valoare. Doar de consemnat că a luat cu mult sub scorul partidului la București, 7 la 12. Nimeni – doar la nivel de televiziuni auzeai alt pronostic – nu credea că PNL își va revendica vreun loc în primele trei, la nivel de Capitală. Dar cu cât ai mai puțină rușine, cu atât reziști mai mai mult în politica românească.
La nivel de țară, PNL pierde și cantitativ și calitativ, de la 17 Consilii Județene la 11, iar unii primari, văzuți ca bastioane, s-au reconfirmat cu „4 în față”, în timp ce, în 2020, procentele începeau cu 6 sau 7. Ar fi fost și dificil să câștigi mai mult, când nu puteai să îl ataci pe fix principalul contracandidat din campanie care aparținea PSD. Cât despre europarlamentare, mă întreb cât din cei 48 la sută le-ar plăcea liberalilor să-și revendice. Depinde de generozitatea PSD.
USR e marele perdant, situație cu care și domnul Drulă a fost de acord. Tot felul de decizii egolatre au îndepărtat nu doar publicul, dar chiar candidați, care au dovedit că pot convinge și aduna voturi fără să îi mai susțină USR – vezi Nicu Ștefănuță, Vlad Gheorghe, doamna Lasconi, chiar și domnul Nicusor Dan, candidat independent. Alăturarea celor două apendice (Ludovic Orban și Eugen Tomac) s-a dovedit inutilă, ba chiar pernicioasă. Probabil că au situația cea mai complicată, pentru următoarele luni, cu cei mai mulți lideri care fiecare se crede unic, partidul cu cea mai mare concentrație de „genii”, uneori neînțelese nici de propriii membri, nasuri pe sus, priviri îndepărtate de cei mulți care formează electoratul. Sigur, există și câteva excepții care întăresc regula.
Pentru prima rundă, PSD a consolidat ce avea, a mai și adăugat, PNL rămâne total dependent de PSD, scopul principal a rămas să-și prezerve locurile pentru aproape aceleași persoane care fără o funcție ar intra într-o lungă depresie. Așa că PNL nu prea e în situația să pună multe condiții pentru următoarele două runde. Pot renunța și la nominalizarea unui candidat propriu la prezidențiale, dacă PSD le garantează că-i primește la masă, chiar pe margine sau în colțul mesei, unde nu e bine să stai, conform superstiției, că nu te mai uneşti cu nimeni.
În rest, AUR e pe locul doi, dar nu cu „doi în față”, domnul Cioloș a fost surclasat de SOS care, cu ajutorul diasporei care știe cel mai bine ce și cum trebuie, devine partid europarlamentar cu doi reprezentanți. Spectacolul se mută la alt nivel!
