Diana Șoșoacă s-a lansat în sfârșit internațional. După ce timp de patru ani a pus în scenă, pe plan local, în Parlamentul României, cele mai grotești spectacole politice din câte s-au văzut, și-a luat într-un final recuzita și urletele și s-a mutat în Parlamentul European.
Botnița, Sacul, Icoana, și Ia au făcut deja înconjurul planetei. E cap de afiș în mai toate publicațiile serioase. Câștigarea a încă unui mandat de către Ursula von der Leyen aproape că a căzut în umbra circului produs de Șoșoacă. Politico, poate cea mai influentă publicație de la Bruxelles, îi dedică o amplă analiză „excentricului” politician român care și-a anunțat deja misiunea sfântă, de a curăța Parlamentul European de diavoli, în timpul lucrărilor pentru alegerea conducerii Comisiei. Moment cu mare intensitate politică, foarte bine ales de proaspătul eurodeputat!
Precum un elev problemă, din ultima bancă, căci eurodeputații neafiliați stau în ultimele rânduri din sală, Diana Șoșoacă și-a pregătit minuțios regia. A urlat și a întrerupt lucrările până în punctul în care chestorii la papion au încercuit-o la ordinele președintelui Parlamentului și au somat-o să iasă din sală. Atunci a explodat și a lăsat personajul pe care îl cunoaștem atât de bine să triumfe în văzul tuturor! Descătușată, a amuțit audiența! Sub efectul Șoșoacă chestorii abia s-au mobilizat și au evacuat-o în huiduielile publicului în delir, îmbătat de uimire, curiozitate și dezgust! Satisfăcută de propria prestație, a exclamat pe holurile Parlamentului: „am obținut exact ce mi-am propus”.
Asta dovedește încă o dată că isteria, vacarmul și toate semnele de exclamație care o însoțesc în permanență nu sunt întâmplătoare. Fiecare stridență are un calcul tăcut în spate.
Și asta pentru că politicianul Șoșoacă nu a avut niciodată un proiect pe care să-l scoată în față. Un crez. O idee. A fost preocupată mereu de propria-i persoană și atât. A făcut mereu ce a putut pentru a capta atenția lumii pur și simplu de dragul atenției. Precum un clown netalentat care e dispus să se ridiculizeze fără limită, pentru câteva aplauze. S-a poziționat mereu – anti- pentru că asta i-a deschis calea spre notorietate. Îi place rolul negativ pentru că îi alimentează orgoliul. E vocală pentru că astfel nu trece neobservată. Epatează pentru impresia artistică. I-a plăcut că timp de patru ani a fost răsfățata de mass-media. Din curiozitate, din calculele meschine ale unor moguli de presă, din matematici politice, sau din toate la un loc. Ei nu i-a păsat atâta timp cât a strălucit la televizor, în ziare și pe rețele sociale! În mintea ei, e o divă!
Dar, ușor-ușor, timpul a trecut și personajul s-a consumat. Lumea a obosit. După atâția ani de urlet, publicul a început să tânjească după liniște. Și Șoșoacă simțea că începea să joace cu sala goală. Că strălucirea începea să pălească. Votul din 9 a fost cel mai puternic semnal de alarmă. A fost la un pas să rămână pe tușa, dar cu ajutorul diasporei, care tot timpul a decis cum e mai bine pentru țărișoara asta (vezi mandatele lui Băsescu, Iohannis și năzdrăvănia de acum), s-a salvat.
A fost cât pe ce să plece acasă, dar ia te uită, a nimerit pe ușa de la Bruxelles. Brusc s-a trezit în alt decor, în fața unui alt public. Unul nou și neinițiat. Balerina ratată (după cum singură se recomandă) a simțit imediat oportunitatea reinventării. În sfârșit o scenă grandioasă și un reflector numai al ei, pentru următorii cinci ani. Și un operator dedicat care să-i filmeze fiecare pas! Luis Lazarus! Ce e mai bun de abia acum urmează. Pentru ea și pentru ei, că pentru noi nu mai e nicio surpriză!
